Ceaşca de sănătate: Fructele de porumbar, remediu pentru zeci de boli

Porumbarul este un un arbust foarte răspândit atât în zonele de şes, cât şi la altitudinea de 1600 m, fiind o plantă rezistentă la temperaturi scăzute. De zeci de ani, înseosebi în mediul rural, planta care are diferite denumiri: porumbe, porumbel, mătăciune, a devenit un panaceu pentru zeci de afecţiuni interne şi externe.

Deoarece fructele de porumbe sunt foarte rezistente la frig, ele pot fi culese şi în timpul iernii. Bogate în zaharuri, în acizi organici, flavonoizi, taninuri, vitamina C, dar şi în săruri de calciu, de magneziu şi de potasiu, porumbele au proprietăţi diuretice, astringente, antidiareice, depurative, laxative, sedative şi antiseptice renale.

Ce afecţiuni tratează porumbarul

„În reţetele naturiste se folosesc florile, frunzele, fructele şi rădăcinile de porumbar. Infuzia din flori de porumbar şi-a dovedit eficienţa în tratamentul hipertensiunii arteriale, cardiopatiei ischemice şi insomniei. În schimb, ceaiul preparat din frunze şi din fructe tratează cu succes tusea convulsivă. Numeroasele cercetări de laborator din ţările europene au dezvăluit un lucru extraordinar: porumbele combat obezitatea, fiind printre cele mai eficiente remedii în lupta cu kilogramele. Totodată, fructele de porumbar sunt indicate într-o varietate de boli : uremie, nevroze, dureri de stomac, enterite, dischinezii biliare, dureri de inimă, cistite  ”,  precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie, în  volumul: „Carte pentru sănătatea ta”. De asemenea, extractul din mugurii plantei, care pot fi procuraţi din magazinele naturiste, creşte puterea de apărare a organismului faţă de viruşi.

Reţetele săptămânii

Cum se prepară, cum se administrează

• Infuzia din flori

O linguriţă de flori se pun în 250 ml de apă clocotită. Ceaiul se lasă la infuzat zece minute şi apoi se strecoară. Se consumă câte două-trei căni de ceai de zi. Infuzia din flori este indicată în afecţiuni renale, cardiace, hepato-biliare, constipaţie şi în probleme digestive.  

• Infuzia din frunze

Se prepară din două linguri cu frunze uscate care se infuzează în 500 ml de apă fiartă timp de zece minute. După ce se mai răceşte, ceaiul se strecoară. Prima ceaşcă se bea dimineaţa, iar restul, după masa de prânz. Infuzia are proprietăţi laxative şi  combate constipaţia ; tratamentul trebuie urmat 21 de zile.

• Infuzia din rădăcini

Trei linguri de rădăcină de porumbe se mărunţesc, se fierb în 250 ml de apă, timp de zece minute, apoi se strecoară. Se consumă câte două căni pe zi în afecţiuni ale inimii, în enterite sau diaree. 

• Decoctul de porumbe

Decoctul se prepară din două linguriţe de fructe şi 500 ml de apă. Ingredientele se fierb 15 de minute, la foc mic. Decoctul tratează tusea, boala gutoasă şi stimulează digestia. Se consumă câte trei căni de ceai pe zi.

• Siropul de porumbe

Siropul se prepară astfel: la început se prepară un decoct din zece linguri de fructe şi un litru de apă, care se fierbe 15 minute, apoi se strecoară. În decoctul obţinut se adaugă un kilogram de zahăr şi se lasă să fiarbă până când acesta capătă consistenţa smântânii. Cât este cald, siropul se toarnă în sticluţe închise la culoare şi se sigilează. Siropul este indicat în afecţiuni pulmonare şi se administrează câte trei linguri pe zi, un interval de o lună.