La 21 mai, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Împărați Constantin și mama sa Elena
Istoria sărbătorii La 21 mai, Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte pe Sfinţii Mari Împăraţi Constantin şi mama sa Elena , ca protectori ai credinţei creştine, slăviţi de creştinătate "întocmai cu Apostolii". Sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi a Mamei sale Elena este strâns legată de taina şi de puterea Sfintei Cruci - semnul central al religiei creştine.
În ajunul luptei cu păgânul Maxenţiu, suveranului Constantin i s-a arătat pe cer, în plină zi, semnul Crucii, ca simbol al biruinţei : "Întru acest semn vei învinge". Totodată, Sfânta Elena, mama sa, a descoperit la Ierusalim Crucea pe care Iisus Hristos a fost răstignit.
Constantin cel Mare s-a născut în jurul anului 274 în oraşul Naissus (Nis) din Serbia. El a fost fiul generalului roman Constantin Chlorus şi al Helenei Flavia Augusta, renumită în epocă pentru inteligenţa, credinţa în Hristos şi frumuseţea sa.
Întinsa împărăţie a romanilor era condusă în acea vreme de crudul împărat Diocleţian, ajutat de împăratul Maximian Hercule, de fiul acestuia, Maxenţiu, dar şi de guvernatorul Constantin Chlorus, tatăl slăvitului împărat Constantin cel Mare.
În ținuturile guvernate de Constantin Chlorus creștinii erau protejați
Istoricii bisericeşti au consemnat în scrierile lor că în ţinuturile guvernate de Constantin Chlorus (Galia, Spania şi Britania) creştinii erau ocrotiţi de cumplita prigoană care se dezlănţuia împotriva lor în restul imperiului. Mai mult, în ţinuturile supravegheate de guvernatorul Constantin Chlorus, creştinii erau apreciaţi pentru hărnicia şi pentru corectitudinea lor. De aceea, acestor creştini li se încredinţau şi treburi administrative în teritoriile supravegheate de guvernatorul Chlorus. După moartea acestuia, în timpul unei lupte, funcţia sa a fost atribuită fiului său, Constantin.
În acelaşi timp, atribuţiile împăratului Hercule au fost preluate de fiul acestuia, Maxenţiu, renumit în imperiu pentru pedepsele cumplite aplicate creştinilor şi pentru patima cu care le dărâma bisericile. Din acest motiv, împăratul Constantin a pornit război împotriva aprigului duşman al creştinilor din acea vreme, Maxenţiu, conducătorul unei armate numeroase.
Împăratul Constantin a cerut ajutor divin
Armata împăratului Constantin era mai puţin numeroasă. Totodată, acest suveran, recunoscut de rivalii săi ca protector al creştinilor, s-a rugat lui Dumnezeu să-l ajute să-şi învingă duşmanul. Din relatările episcopului Eusebiu, duhovnicul împăratului Constantin, aflăm că rugăciunea suveranului a fost ascultată, iar în ajunul luptei, Constantin a văzut pe cer, ziua, în amiaza mare, o cruce luminoasă, pe care scria cu litere alcătuite din stele următorul mesaj: „Prin acest semn vei învinge".
Ce mesaj divin a primit împăratul Constantin în somn
În noaptea următoare, împăratului Constantin i s-a arătat în vis şi Iisus Hristos, care i-a cerut să aplice semnul Sfintei Cruci pe steagurile de luptă. Ascultând îndemnul divin primit în vis, Constantin a aplicat semnul sfintei cruci pe hainele, coifurile ostaşilor şi pe steagurile de luptă şi a ieşit biruitor. În cumplita bătălie de la Pons Milvius, de lângă Roma, Constantin l-a înfrânt la data de 28 octombrie 312, pe Maxenţiu, prigonitorul creştinilor. Tot atunci, duşmanul său a căzut de pe cal şi s-a înecat în râul Tibru, lângă podul Milvius.
Pe Arcul de Triumf există inscripția ”Prin inspirație divină”
Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se păstrează la Roma, există inscripţia : "Prin inspiraţie divină " și se descrie cum l-a învins Constantin pe dușmanul său Maxenţiu. După visul premonitoriu şi evenimentele tulburătoare care au urmat, Constantin a fost primit cu mult entuziasm de cetăţenii Romei.
Cele mai împortante realizări ale împăratului Constantin
Edictul de la Milano
În anul 313, Constantin a fost încoronat ca împărat al Imperiului Roman de Apus. Pentru această izbândă, Constantin a vrut să-i mulţumească lui Dumnezeu şi a urmat sfatul mamei sale. Astfel că, în acelaşi an, 313, a semnat o hotărâre, cunoscută şi în zilele noastre sub numele de „Edictul de la Milano".
Efectele Edictului de la Milano
*Istoricii bisericeşti consemnează că după „Decretul de la Milano" înceta prigoana creştinilor şi creştinismul a fost recunoscut ca religie oficială.
*Împăratul scutea de impozite bisericile, iar sfintele lăcaşuri aveau dreptul să primească donaţii. *Totodată, au fost eliberaţi din închisori episcopii şi preoţii, s-au înălţat frumoase biserici creştine, în locul templelor idoleşti care au fost dărâmate. *În acelaşi timp, s-au desfiinţat cuptoarele în care au fost arşi de vii adepţii credinţei creştine. *Episcopii aveau dreptul să-i judece pe creştinii care nu voiau să fie judecaţi după legile statului. *Mai mult, din legile penale se înlăturau pedepsele contrare spiritului creştin, precum: răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul roşu).
Împăratul Constantin a convocat primul Sinod Ecumenic
În timpul domniei sale, împăratul a convocat primul Sinod ecumenic de la Niccea ( în anul 325). După multe dezbateri, cu acest prilej, a fost condamnată erezia lui Arie, cel care susţinea că Hristos nu a fost Dumnezeu adevărat, îmbrăcat în fire de om, şi coborât în lume, aşa cum spune dreapta credinţă, ci a fost „o creatură" trimisă să izbăvească omenirea. Atunci, s-a adoptat formula că ” Fiul lui Dumnezeu este de-o fiinţă cu tatăl, şi deci, din veci cu el.”
La Sinodul de la Niccea s-au conceput 7articole care alcătuiesc Crezul
Tot la Sinodul de la Niceea s-au conceput şapte dintre articolele care alcătuiesc Crezul (Simbolul Credinţei), pe care credincioşii îl rostesc la fiecare Sfântă Liturghie.
S-a stabilit metoda de calcul a datei Paștelui
De asemenea, atunci s-a stabilit şi metoda de calcul a datei Paştelui - prima duminică după luna plină a echinocţiului de primăvară.De-a lungul domniei sale, împăratul Constantin a menţionat că Biserica lui Hristos este un sprijin important pentru unitatea imperiului.
Misiunea Împărătesei Elena
Mama împăratului Constantin, Flavia Iulia Helena, s-a născut în provincia Bitinia. În anul 293, soţul său, generalul roman Constantiu Chlorus s-a lăsat influenţat de împăratul Diocletian şi a divorţat de împărăteasa Elena. Aceasta nu s-a mai recăsătorit; ea s-a îndepărtat însă de viaţa publică şi mereu a fost un sfetnic competent şi statornic pentru fiul său.
Împărăteasa Elena a descoperit locul unde a fost Îngropat Iisus
În lupta pentru unitatea statului şi pentru răspândirea creştinismului, împăratul Constantin a trimis-o la Ierusalim pe evlavioasa împărăteasă Elena, mama sa, însoţită de mai mulţi ostaşi, pentru a descoperi locul unde a fost îngropat Mântuitorul, şi unde se află lemnul Sfintei Cruci. La acea dată, împărăteasa Elena care avea misiunea să se închine pe Golgota şi la Sfântul Mormânt al Mântuitorului, era primul pelerin creştin în Iudeea.
Elena a descoperit crucea pe care a fost răstignit Hristos
Pentru împlinirea acestei misiuni, împărăteasa Elena s-a rugat lui Dumnezeu împreună cu Macarie, episcopul Cetăţii Ierusalim. Cu ajutorul rugăciunilor, împărăteasa Elena a descoperit pe dealul Golgotei crucea pe care a fost răstignit Hristos.
Tradiţia spune că în timpul săpăturilor s-au găsit trei cruci. Pentru a afla crucea pe care a fost răstignit Hristos, martorii au atins de trupul unui mort fiecare cruce. Mortul a înviat în momentul în care s-a atins Crucea pe care a fost răstignit Hristos. În ziua de 14 septembrie în anul 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea miraculoasă şi-a înălţat-o în faţa mulţimii. De atunci, în calendarul creştin, ziua de 14 septembrie a devenit sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci.
Împărăteasa Elena a înălțat importante lăcașuri creștine
De numele împărătesei Elena se leagă construcţia mai multe lăcaşuri creştine printre care: Biserica Sfântului Mormânt, Biserica din Bethleem şi Biserica din Nazaret.
Împăratul Constantin a mutat capitala împărăție la Bizanț
În anul 330, Împăratul Constantin a mutat capitala împărăţiei de la Roma la Bizanţ. El şi-a dorit ca noua capitală, pe care a numit-o ulterior Constantinopol (după numele său), să fie împodobită cu palate impresionante şi să strălucească precum vechea Romă.
Deşi a făcut multe fapte de folos credinţei în Hristos, alături de maica sa Elena, pentru care au fost comparaţi cu apostolii, împăratul Constantin a primit sfântul botez creştin abia în anul 337, pe patul de moarte, de la episcopul Eusebiu de Nicomidia . El a fost înmormântat în biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol.
„Crucea care a apărut pe cer, în plină zi, ca urmare a rugăciunii marelui Constantin, l-a ajutat pe acesta să-l învingă pe prigonitorul creştinilor din acea vreme, pe Maxenţiu. Crucea a însemnat simbolul Biruinţei şi, de atunci, pentru toţi creştinii, crucea este simbolul Biruinţei împotriva celui rău. Împăratul Constantin a primit botezul în momentul convingerii substanţiale în credinţa lui Hristos", ne spune părintele Valentin Fotescu, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti.
