Aventură de 150.000 €
Nici nu au început bine anul şi se luptă, pe bani buni, cu dunele de nisip.
Marcel Butuza şi Mani Gyenes, cei doi români care participă la Raliul Dakar 2011, au cheltuit până acum circa 50.000 doar pe taxele de înscriere.
Ei fac totul doar din pasiune, pentru că premiul acordat campionului de la clasa moto este de doar 25.000 €.Practic, întreaga activitate a lor este exclusiv pasiune, premiile în concursurile de enduro depăşind rar câteva mii de euro.
Banii în acest sport vin de la sponsori şi depind foarte mult şi de timpul în care concurentul apare în prim-planul camerelor de televiziune. Iar pentru a beneficia de extrase video cu proprii piloţii, o echipă trebuie să plătească organizatorilor, care deţin drepturile, 25.000 €.
Pentru ediţia din 2011, Gyenes şi Butuza au scos pentru început din buzunar 50.000 de euro, reprezentând numai taxele de participare pentru patru oameni, două motociclete şi un camion de asistenţă. Dar factura s-ar putea chiar tripla până la final după ce vor fi incluse costurile de transport, piesele de schimb şi alte cheltuieli aferente.
Numai pneurile şi spuma poliuretanică care ţine loc de cameră costă 400 €, iar acestea sunt schimbate zilnic, la fel ca şi uleiul sau filtrele.
Cum arată o zi pentru piloţi
Trezirea se dă la 5 dimineaţa. În funcţie de lungimea etapei, sunt zile în care Mani şi Marcel trebuie să fie în picioare la ora 3.
Au la dispoziţie 30 de minute pentru a părăsi bivuacul, locul de camping în care dorm piloţii.
La ora 5 dimineaţa temperatura nu depăşeşte 15 grade, iar în deşert nici 5 grade uneori. În timpul probei se aleargă şi la peste 40˚C. Piloţii sunt nevoţi să plece doar cu un tricou, pe sub geaca de enduro, care are o serie de zone de aerisire ce pot fi închise sau deschise în funcţie de temperatură.
Urmează sute de kilometri de traseu, în care au doar unul sau două popasuri scurte pentru realimentare. Băturile hidratante şi batoanele energizante din buzunare sunt aur curat.
După 8-12 ore petrecute pe traseu, dacă nu intervin probleme, piloţii sosesc în bivuacul următor. Urmează un duş, o masă şi şedinţa comună în care este prezentată etapa următoare. Fiecare pilot studiază traseul pe road-book.
Rupţi de oboseală, participanţii merg la culcare în jurul orei 10.
Seara şi noaptea intră în acţiune oamenii responsabili cu asistenţa tehnică. Motocicleta e curăţată, se schimbă zilnic filtrele, uleiul şi pneurile şi se repară avariile. Când Mani şi Marcel se trezesc, cele două KTM-uri trebuie să funcţioneze din nou la parametri maximi.
