Trăieşte de 25 de ani în radiaţiile de la Cernobîl
Citeşte şi:
Hotelul-arcă, salvarea noastră în caz de catastrofă
Nu vrea să plece. Părinţii şi bunicii ei au trăit aici. Îi sunt dragi locurile astea, unde nici măcar păsările nu mai zboară. Sunt locurile unde Anna Zavorotnîia a copilărit.
Îşi aminteşte şi acum ziua când "cerul a crăpat" şi un vânt arzător aducător de moarte a venit peste micuţa localitate ucraineană în ziua de 26 aprilie 1986.
"S-a auzit o bubuitură. Parcă întreg cerul a căzut pe noi. Am zis: Doamne Dumnezeule, a venit sfârşitul lumii. Şi chiar a venit", le-a povestit bătrânica de 78 de ani jurnaliştilor veniţi la comemorarea celor 25 de ani de la catastrofă.
Acum stă la căpătâiul surorii ei paralizate şi aşteaptă să îi vină sfârşitul. Anna Zavorotnîia nu este singura locuitoare a acestor tărâmuri ale morţii. În zonă mai sălăşluiesc alte 200 de persoane.
Ştie că radiaţiile sunt ucigătoare aici, dar, aşa cum a rezistat 25 de ani, mai rezistă şi în continuare. Singura ei frică este să nu moară de foame, pentru că găinile, porcii şi legumele din ogradă se împuţinează pe zi ce trece.
