Umbra călăului a revenit la mormântul Eroului
Vineri, 3 ianuarie 2014, Marius Emanoil Buteică, singurul erou martir ucis în decembrie 1989 prin tortură la locul de muncă, ar fi împlinit 46 de ani.
Ofrande pentru Marius
În acea zi, la mormântul lui Marius, părinţii eroului au adus un tort superb ( prăjitura preferată a fiului lor), pepsi, vin, flori şi lumânări. De la moartea dramatică a fiului lor, ritualul acesta care se repetă în fiecare an în ziua de 3 ianuarie, le mai alină suferinţa. Maria Buteică, mama eroului, îmbunătăţeşte reţeta tortului în fiecare an, convinsă fiind că de acolo, din eternitate, fiul lor ştie că este răsfăţat în continuare de părinţi.
Într-un singur an, din motive de sănătate, Meri Buteică n-a dus tortul la cimitir, dar a trimis printr-o rudă dulciuri unor tineri săraci din cartier. Printre lacrimi, mama eroului ne povesteşte că în noaptea respectivă, a visat că bătea cineva în uşa apartamentului; când a deschis, un tânăr necunoscut a întrebat-o: „Aţi făcut tort să i-l duc lui Marius?" În ziua următoare, mama eroului a făcut un tort şi i l-a dat unui nepot să-l ducă la şcoală şi să-l împartă colegilor...
Un militar ciudat la mormântul Eroului
La scurt timp după apariţia articolului „Umbra călăului la mormântul eroului", tatăl lui Marius a mers la cimitir să îngrijească mormântul, să aprindă lumânări şi să schimbe apa la flori. Deodată, o observat că, în apropiere, îl urmărea un tip în vârstă de aproximativ 50 de ani, îmbrăcat cu o scurtă specifică militarilor. Tipul l-a privit minute în şir, încruntat, fără să rostească un cuvânt.
Tatăl lui Marius a continuat să supravegheze lumânările şi să schimbe apa la flori, dar ne-a mărturisit că personajul nu-l supraveghea întâmplător şi că i-a fost teamă de intenţiile acestuia. Dacă acesta era înarmat? Sau poate venise doar să fumeze şi să arunce chiştoacele pe mormânt?
Dacă ar fi fost un vizitator oarecare ar fi vizitat tot cimitirul şi nu s-ar fi oprit să urmărească ce se întâmplă la mormântului lui Marius. La plecare, domnul Buteică a vorbit cu badyguarzii care păzesc Cimitirul şi le-a povestit întâmplarea. Aceştia i-au promis că vor supraveghea cu atenţie obiectivul atunci când familia vine să se reculeagă la mormânt.
Opiniile vizitatorilor
Vizitatorii site-ului Click.ro care au citit articolul "Umbra călăului la mormântul Eroului" şi-au exprimat regretul pentru moartea dramatică a lui Marius, student la Aeronave care, în acelaşi timp, era angajat ca mecanic la sol la Tarom. Unii dintre ei l-au cunoscut şi îi păstrează o amintire foarte frumoasă. Tânărul student era o persoană tonică şi mereu veselă.
Dintre comentatorii articolului „s-a remarcat" opinia unui „cititor" care, deranjat de faptul că l-am numit pe Marius Buteică-erou, nota cu cinism: „Poate vrei să spui victima!".
La scurt timp, a fost postată şi replica unei vizitatoare. Aceasta a menţionat că "au fost mulţi împuşcaţi la întâmplare, dar când eşti maltratat şi schingiuit până la moarte, atunci nu mai eşti o victimă".
Eroul căra morţii, victimele masacrului de pe Aeroportul Otopeni
... În dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989, Marius, un tânăr model prin hărnicia şi prin punctualitatea sa - la serciciu şi la facultate -, era îngrijorat. Pentru prima dată a întrebat-o pe mama lui dacă este bine să plece la serviciu. Aceasta l-a sfătuit să meargă, pentru că în acele zile tulburi va fi nevoie de el la Aeroport. Din acest motiv, Maria Buteică îşi reproşează, clipă de clipă, că l-a încurajat să plece la serviciu.
Din dimineaţa zilei de 23 decembrie, familia n-a mai ştiut nimic de Marius, zile în şir. Părinţii au sunat la Aeroport să afle ce se întâmplă acolo, pentru că Marius n-a ajuns acasă. Aşa au aflat că acesta a fost văzut în zilele de 23 şi de 24 decembrie cărând morţi în incinta Aeroportului Otopeni... Apoi, tăcere. După ce s-au temut de ce este mai rău, au pornit să-l caute şi l-au găsit la morga Institutului Medico-Legal Vitan Bârzeşti în ziua de 27 decembrie. După ce a fost omorât prin tortură, Marius a fost aruncat după uşa autoliftului (camionul cu prelată cu care se transportă bagajele călătorilor la aeronavele ce urmează să decoleze de pe aeroport) peste o parte din tinerii ucişi, veniţi de la Câmpina să „apere" aeroportul..
Numărul 172... Remember
După ce l-au identificat, părinţii au făcut investigaţii şi au aflat de la şoferul care a transportat morţii la această morgă că Marius a fost ultimul adus de la aeroportul Otopeni. Pe pântec era înregistrat cu creion chimic cu numărul 172. Mama martirului precizează că fiul ei purta hainele cu care a plecat de acasă în dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989; în mod surprinzător însă, avea ciorapii rupţi la călcâie. Totdeauna băiatul ei era pedant şi lua la locul de muncă şi cioraţi de rezervă. Sursele care au avut curajul să vorbească, cred că mecanicul lor la sol a fost hăituit până când a fost prins, că a mers în ciorapi multă vreme şi că a fost schingiuit într-un garaj la pompe civile.
Când a fost dus la morgă, Marius purta doar un pantof, avea la gât medalionul de aur dăruit de părinţi când a împlinit vârsta de 20 de ani. În buzunare avea o bancnotă de 10 lei, bilete de transport şi o iconiţă cu Maica Domnului. Pielea de pe frunte era foarte arsă pe trei porţiuni, urechile erau arse de asemenea, ca şi degetele mâinilor între care i s-au pus mai multe ţigări aprinse, care au ars mocnit până i-au ars pielea. Călăul a considerat că nu l-a pedepsit destul şi i-a rupt mâna dreaptă deasuptra cotului, iar piciorul stâng a fost rupt deasupra genunchiului. Pe corp, din loc în loc, pielea era arsă şi cu mucuri de ţigară, după forma arsurilor vizibile pe tegument.
Potrivit investigaţiilor, trebuia ca în seara zilei de 26 decembrie, Marius ca şi alţi morţi de pe aeroport să fie aruncaţi într-o groapă comună, pregătită la Cimitirul Ghencea. Şoferul care urma să-i transporte acolo a constatat că nu are suficientă benzină să poată ajunge la cimitirul Ghencea. În acelaşi timp, se trăgea insistent şi camionul încărcat cu „victime" n-a mai plecat. În ziua următoare, s-a hotărât ca morţii respectivi să fie transportaţi la Institutul Medico-Legal Vitan Bârzeşti.
Familia şi-a găsit băiatul la această morgă pe 27decembrie. După ce l-au îmbrăcat, n-au putut să-l scoată din morgă în aceeaşi zi, pentru că asupra Insitutului Medico-Legal se trăgea insistent. Abia a doua zi, părinţii l-au scos din morgă...
Concluziile unor investigaţii
Cu ocazia investigaţiilor s-a ajuns la concluzia că la cumplita crimă au luat parte două, chiar trei persoane. Marius avea o înălţime de 1,90 m; chiar dacă nu era o persoană solidă, pentru a fi ridicat şi aruncat în autolift, care avea o înăţime de aproape doi metri, trebuia să participe două persoane, iar a treia să împingă trupul inert al mecanicului în cabina autoliftului. În calitate de mecanic, Marius fusese martor la situaţii care trebuiau şterse din memoria posterităţii? În acest caz, un glonte l-ar fi adus la tăcere...
În iunie, la şase luni de la deces, când a fost exhumat pentru noi investigaţii, în mod surprinzător, sângele lui Marius era fluid şi i-a inundat toată faţa, în clipa în care i s-a desprins pânza mortuară de pe obraz. Această constatare i-a surprins pe medicii legişti. În trupul lui Marius s-a găsit un singur glonte în şoldul stâng, glonte care a pătruns prin haina dusă la Tribunal pentru investigaţii.
Întrebări care ar putea primi răspuns
De ce colegii de muncă ai Eroului l-au torturat?
Chiştoacele de ţigări aruncate frecvent pe mormântul martirului provin de la persoana care i-a ars pielea şi cu mucuri de ţigară ?
Frica s-a cuibărit în sufletele românilor, martori oculari la cumplitele drame din decembrie 1989, dar există modalităţi ca părinţii lui Marius Buteică să afle cine a fost călăul principal şi câţi l-au ajutat.
Umbra călăului la mormântul Eroului. Povestea singurului martir ucis la Revoluţie prin tortură
