Tradiţii pentru spor şi sănătate pentru Dragobete

Documentele vremii au consemnat ce s-a întâmplat cu capul Sf. Ioan Botezătorul, după decapitarea acestuia, eveniment sângeros petrecut la curtea regelui Irod Antipa, cel care s-a căsătorit cu soţia fratelui său Filip. Credincioşii au căutat preţioasa relicvă, cu gândul ca aceasta să fie pusă la adăpost de răzbunările duşmanilor Sf.Ioan Botezătorul. După multe peripeţii, capul Sf. Ioan, găsit în casa lui Irod de soţia unui slujbaş al acestuia, a fost  adăpostit într-o biserică din cetatea Emesei, în Siria. În final, după alte evenimente sângeroase, preţioasa relicvă a fost dusă în Franţa, într-o biserică din localitatea Amiens, unde credincioşii le venerează şi astăzi.

Celebrată la data de 24 februarie, Dragobetele este o sărbătoare autohtonă a iubirii şi este atestată mai ales în Oltenia şi în Vestul Munteniei. În tradiţia populară, sărbătorii Dragobetelui i se mai spune Cap de primăvară, pentru că multe dintre obieiurile şi tradiţiile specifice acesteia sunt legate de venirea acestui anotimp îndrăgit.

De Dragobete, fetele  şi flăcăii se îmbrăcau în haine noi, ţesute în casă, în timpul anului. Când vremea era frumoasă, cu toţii porneau în grupuri prin lunci şi păduri, cântând şi veselindu-se, anticipând apropierea primăverii.  Cine culegea mai multe flori de primăvară, întâlnite în cale: ghiocei, viorele şi tămâioase era norocos în dragoste; apoi, aceşti mesageri ai deşteptării naturii erau aşezaţi la icoane, până la Sânziene; atunci  le aruncau în apele curgătoare din localitatea natală, ducând în univers gândurile lor pozitive.Dis-de- dimineaţă, în ziua de Dragobete, fetele şi nevestele tinere adunau zăpadă proaspătă, o topeau şi se spălau cu apa obţinută , pentru a avea părul şi tenul strălucitoare.

Când era vreme urâtă, grupul de tineri care-l sărbătoreau pe Dragobete se aduna la casa unui gospodar de frunte în comunitatea respectivă şi-l omagia pe zeul iubirii. Pentru această întâlnire, gazda pregătea o masă festivă, cu bucate şi băuturi preparate în acea godpodărie.

Sărbătoarea de Dragobete era şi trebuie respectată, pentru ca tinerii să se îndrăgostească şi să fie iubiţi, până la Dragobetele din anul următor.

Este un semn de rău augur, dacă un tânăr sau o fată nu întâlneşte de Dragobete un reprezentant de sex opus, pentru că, până la anul viitor, acea persoană rămâne singură şi iubirea adevărată o ocoleşte.   

Voia bună este însoţită acum de zicala :”Dragobetele sărută fetele!” În acelaşi timp, Dragobetele este celebrat în ziua când păsările se împerechează, se strâng în stoluri şi încep să-şi dureze un cuib.    

În tradiţia populară, Dragobetele, protectorul dragostei şi bunei dispoziţii, este comparat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia romană şi cu Eros, mesagerul dragostei din mitologia greacă.   

O altă legendă spune că Dragobetele, tânărul frumos, iubăreţ şi îndrăzneţ,  fura inimile fetelor şi nevestelor tinere. Din acest motiv, el a fost metamorfozat de Maica Domnului într-o plantă numită Năvalnic, pentru că iubirea Dragobetelui era ca un joc năvalnic.

În timp, Năvalnicul a fost apreciat şi ca plantă de leac, având efecte cicatrizante, calmante şi astringente, indicată pentru o gamă variată de afecţiuni : respiratorii (de la tuse şi până la tuberculoză), digestive ( ocluzii intestinale, leziuni ulceroase, indigestii) şi litiaze. Extern, Năvalnicul este un remediu excelent pentru plăgile care nu se închid cu uşurinţă.      

Dar persoanele preocupate de magie, chiar şi bătrânele satelor ştiu cum să pregătească Năvalnicul, după reţete speciale, pentru a aduce noroc şi spor la bani.

O astfel de magie ( relatată de o vizitatoare fidelă a site-lor publicaţiilor Companiei Adevărul Holding) poate fi pregătită în casă de oricine crede în puterea Năvalnicului: În ziua sărbătorii, trebuie să ai o bancnotă nouă şi s-o  împătureşti în două, apoi sub formă de triunghi. În mijlocul acestuia trebuie să presari frunze de Năvalnic- proaspete sau uscate. Simbolul magic se păstrează într-un loc discret din casă, eventual în casa de bani. Dacă nu ai Năvalnic, pregăteşti doar bancnota, urmând ca în timp de nouă zile să găseşte un fir al acestei plante şi să-l păstrezi în bancnotă. Se spune că ritualul alungă ghinionul, paguba, gândurile negative ale duşmanilor şi spulberă orice rău. 

Personificare magică a iubirii, Dragobetele era însoţit de zâne, numite Dragostele. Ca mesageri ai destinului, Dragostele îi pândeau pe tânări,  şoptindu-le cuvinte de dragoste, prin care să-şi atragă iubirea dorită. În mod strategic, în aceste şoapte de dragoste se regăseau cuvinte precum dor arzător, dragoste veşnică, săgeta iubirii alături de numele persoanei iubite.

În acelaşi timp, toate gesturile şi cuvintele care nutreau (şi nutresc) sentimentele persoanei iubite erau practici benefice pentru sănătate şi pentru echilibrul energetic al organismului.   

În plus, tinerii îndrăgostiţi practicau obiceiuri de iniţiere premaritală, cu scopul de a se feri de farmece şi făcături de urât.

Altă cerinţă a ritualurilor de Dragobete mereu, în actualitate, era ca jurământul de fidelitate, pe care şi-l făceau tinerii în această zi, să fie respectat tot anul.

Flăcăii strânşi în cete sau grupurile de fete obişnuiau ca, în această zi, să-şi cresteze braţul în formă de cruce, după care suprapuneau tăieturile , devenind astfel fraţi, respectiv surori de cruce, prezente în viaţa „fratelui” sau a „surorii” la bucurie sau la necaz.

În ziua Aflării capului Sf. Ioan Botezătorul, oamenii respectau această zi întrerupând orice muncă în gospodărie, împodobindu-şi casa şi să-l primească pe zeul iubirii, ca pe un oaspete de seamă. Dragobetele nu venea singur, ci era însoţit de zâne, de Dragostele, ce ştiau efectul vorbelor meşteşugite, prin care să-i cucerească pe tinerii singuri. 

Şi acum, în ziua de Dragobete, gospodinele hrănesc din belşug păsările cerului care vin în curtea casei, dar şi pe cele din propria gospodărie, pentru a avea spor în casă şi pâinea de toate zilele să fie obţinută fără eforturi supraomeneşti.

Printre florile de bun augur, pe care le dăruim în această zi se numără: Crizantema albă (simbolul optimismului şi bucuriei), garoafa roz ( nu te voi uita niciodată), garoafa roşie (iubire trainică), ghiocei ( prieten la ceas de necaz),  crin alb ( puritate, intenţii serioase), camelie roz (dor aprins), iasomie (abundenţă). 

Ce flori nu  trebuie să oferi niciodată celei dragi Cactus ( suferinţă), begonie ( gândire negrativă), mac ( uitare, infidelitate), narcise galbene (gelozie).