Slujba de Înviere 2011: înghesuială, fluierături şi «Hai Steaua!»

Tradiţia înghesuielii, coatelor, fluierăturilor şi înjurăturilor printre dinţi, pentru a lua lumina sfântă a avut loc şi în acest an. Cum am trăit prima oră de la Slujba de Înviere la o biserică din Bucureşti.

A merge la slujba de Înviere a devenit o mişcare făcută din inerţie şi pentru că e "mişto".

De obiecei, lumea se adună cu cel puţin jumătate de oră înainte în faţa Bisericii pentru a fi primii care iau lumina sfântă. Fetele îşi etalează, în beznă, machiajul strident şi tocurile de 20 de centimetri. Băieţii se fluieră dintr-o parte în alta a mulţimii care depăşeşte o mie de persoane. Din blocul de vizavi se aud manelele. Sonorul coboară îmediat ce se aude glasul răguşit al preotului în microfonul care scoate un gâjâit: "Veniţi de luaţi luminăăăă!".

Oamenii mai în vârstă se înghesuie, dau din coate, doar pentru a ajunge cât mai aproape de preot. Li se răspund cu înjurături printre dinţi. Din fericire, injuriile nu sunt de divinitate. "Dacă stai în spate, îţi vine lumina aprinsă de la vreo brichetă", se scuză o bătrânică sceptică. Crede şi nu cerceta nu e pentru ea. Trebuie să vadă de unde îşi va aprinde candela roşie. 

Lumânările se aprind din mână în mână mai ceva decât o dungă de combustibil aruncat şi aprins cu un chibrit. Dărnicie sau făţărnicie? Nu mai contează ce cântă sau spune preotul de pe piedestal.

"Hristos a înviat!", ţipă omul cu sutana albă, parcă să ne trezească din tumultul ce se învârte în jurul nostru. I se răspunde cu "Hai Steaua!" de către un grup de microbişti. Tinerii sunt "urecheaţi" de un bărbat între două vârste. Nu tare şi nu mult. El e singur. Ei sunt mulţi. Chiar şi la biserică.

După prima oră, 80% din cei care vin să ia lumina pascală, pleacă. Plec şi eu. Pe drum, cu lumânarea aprinsă în mână, am un deja vu: am fost pe un stadion?!

loading...
Loading...