Robert învaţă să meargă la 5 ani - VIDEO

Citeste tot despre: 

Un alt copilaş şi părinţii lui cer ajutorul cititorilor prin campania «Din inimă pentru copii». Dacă aveţi posibilitatea să vedeţi pe site-ul Click! filmuleţul în care un băieţel se chinuie să înveţe să meargă, aţi constata cât de nedreaptă este, uneori, viaţa cu nişte îngeri de copii!

Robert Cristian s-a născut pe 1 mai 2004, la Galaţi. La cei 5 ani împliniţi, Robert încă învaţă să meargă, cu ajutorul unui cadru special - însă doar după îndelungate, chinuitoare şi costisitoare tratamente şi exerciţii de recuperare. A fost diagnosticat cu paralizie cerebrală când avea 7 luni.

„Acum cinci ani am născut un băieţel sănătos care, din cauza neglijenţei personalului medical, a suferit o lipsă de oxigenare a creierului, acest fapt având repercursiuni grave asupra dezvoltării lui. De-a lungul timpului, unii medici au opinat că Robi suferă de encefalopatie cronică infantilă - Sindrom ataxo-piramidal accentuat stâng - asta însemnând o formă de tetrapareză. Alţi medici au spus că diagnosticul este paralizie cerebrală plus atrofie optică uşoară cu nistagmus, microcefalie. Oricum s-ar numi boala lui, copilul are mari şanse de recuperare şi doar asta mai contează acum", ne-a scris la redacţie Maria Cristian, mama lui Robert.

Până în prezent, băieţelul a fost internat în spitale de mai mult de 20 de ori. La început, medicii nu-i dădeau multe şanse de progres. Dar numai sufleţelul lui Robert ştie de câtă voinţă şi străduinţă a fost nevoie ca să meargă ţinut de mână sau cu cadrul, să spună 10 cuvinte, să stea în şezut şi să-şi ţină capul!


Părinţii au făcut tot ce au putut pentru a-i oferi micuţului un strop de normalitate. Au încercat toate posibilităţile de tratament din România. Apoi, un medic le-a dat o speranţă.

Maria şi Ovidiu Cristian, părinţii lui Robert şi ai altor 3 copii, au aflat de clinica din Ucraina şi au trimis documentele medicale ale copilului în februarie 2009.

Robert a fost acceptat şi aşteptat la tratament în iunie, însă părinţii nu au reuşit să facă rost de bani. O sesiune specializată de recuperare la clinica din Ucraina, timp de 2 săptămâni, costă 3.052 de euro, dar totul se ridică la vreo 3.500 de euro.

Iar Robert are nevoie de 4 şedinţe pe an. Cum să aibă Robert banii aceştia, când mai are trei frăţiori? Bugetul familiei (6 persoane) este de 3.000 de lei. Total insuficient pentru ca băieţelul să ajungă la tratament în Ucraina.

Vezi aici cum Robert învaţă să meargă:
Filmul 1 şi filmul 2

În prezent, Robert face recuperare la un centru din Galaţi, unde face de 3 ori pe săptămână logopedie şi gimnastică. Fiecare şedinţă costă câte 30 de lei. Are nevoie de medicamente şi vitamine zilnic (şi nu toate sunt compensate), pempărşi şi multe altele. Din această cauză, mămica lui a ajuns la capătul puterilor şi cere ajutorul.

«E cumplit de greu»

«Deşi nu i se dădea nicio şansă, Robi face progrese uimitoare - vă trimit câteva filmuleţe pentru a vă dovedi. Există modalităţi foarte bune de recuperare în afara ţării, dar totul ţine de bani şi singuri nu mai putem face faţă. E cumplit de greu să ştii că şansa copilului tău, aceea de a avea acces la un tratament care să îl ajute să meargă singur, ţine de nişte bani. Este cumplit de greu şi să apelăm la oameni. Totuşi Robi merită asta şi mulţumim din suflet pentru înţelegere şi ajutor», spune Maria Cristian în scrisoarea ce însoţea actele medicale ale lui Robert.

Fii bun, ajută!

CONT LEI: RO88 PIRB 2501 7244 0500 3000

CONT EURO: RO25 PIRB 2501 7244 0500 2000

Cod swift: PIRB ROBU; Banca Piraeus, sucursala Pipera.

CUI R18990288

Conturile aparţin Fundaţiei COSMIR a trustului Adevărul Holding.

*******************************************************************

Sute de copii aşteaptă o mână întinsă

* Ştiaţi că într-un singur an, lună de lună, prin trei secţii de oncologie pediatrică din trei spitale bucureştene îşi trăiesc chinul vieţii şi al morţii peste 220 de copii şi adolescenţi? Alte câteva sute sunt internaţi prin spitalele din ţară.

* Ziarul Click! vă va spune o parte din poveştile lor triste deoarece aceşti copii au nevoie de noi toţi ca să trăiască.

Cancerul îi doboară doar pe cei diagnosticaţi prea târziu sau ai căror părinţi nu ştiu sau nu găsesc resurse să se lupte. Micuţii sunt viteji si, chiar dacă nu înţeleg de ce sunt bolnăviori, ştiu că trebuie să stea în spital, ca „nenea" sau „tanti" doctor să-i vindece.

Îşi iau porţia de chimoterapie sau radioterapie - unii sunt operaţi, iar mulţi dintre ei supravieţuiesc.

Pleacă acasă după două săptămâni sau o lună - dacă „au noroc". Chiar şi fără un picior sau o mână, fără un rinichi sau o coastă, fără păr, fără gene şi sprâncene.

Dacă nu au noroc din prima, stau cu lunile în spital. Cei care rezistă cu anii au deja două domicilii, unul fiind spitalul.

* Din lumea noastră mare, plină de necazuri mici, am nimerit în lumea lor mică, plină de necazuri mari. Două lumi.

Fiţi buni şi, împreună cu Click!, ajutaţi-i!


Loading...