“Simțeam virusul între ochi”. Mărturia tulburătoare a unei asistente românce din Franța

simona_suciu.jpg

Simona Suciu, asistenta medicala in Franta
După vindecare, Simona Suciu s-a întors la spital, ca să aibă grijă de bolnavi
Foto: Arhivă personală

Simona Suciu (42 de ani), asistent medical, spune că Franţa n-a învăţat din experienţa Italiei şi că n-a luat în serios pandemia de coronavirus, ceea ce a făcut ca situaţia să scape de sub control. Originară din Zalău, românca trăieşte de 12 ani la Paris, unde lucrează ca asistent medical, atât în sistemul privat, la un centru de bătrâni, cât şi în sistemul public, la spitale din Paris, pe secţiile medicină geriatrică şi medicină internă.

Românca Simona Suciu se numără printre cele peste 125.000 de persoane infectate cu noul coronavirus pe teritoriul Franţei şi mărturiseşte că Hexagonul nu s-a aşteptat ca pandemia să lovească atât de puternic. “În Franţa, pandemia a luat pe toată lumea prin surprindere, pe nepusă masă, cum zice românul, sau <<à la légère>>, cum spune francezul. Cu toate că, în decembrie, COVID - 19 şi-a făcut apariţia în Wuhan, iar în februarie s-au explicat cazurile de contaminări în Italia, toţi francezii o luau ca pe o gripă simplă. «Nimic grav, nu vă îngrijoraţi!», auzeam la muncă”, relatează ea.

„Am căzut toți ca spicele de grâu”

“Încercam să le spun că e foarte grav, că fratele meu, asistent medical în Italia, plânge zilnic, dar nimeni nu mă asculta. Franţa n-a fost deloc pregătită şi nici n-a învăţat din greşeala Italiei, adică să se pregătească și cu măşti, şi cu echipamente de protecţie. Când a venit valul de epidemie, am căzut toţi ca spicele de grâu”.

La început, precizează Simona, cadrele medicale n-au fost deloc protejate. La centrul de bătrâni la care lucra i se dădea câte o mască chirurgicală pe zi, spunându-i-se că măştile FFP2 trebuie păstrate pentru situaţia în care apăreau infectări cu noul coronavirus.

“Atâta moarte n-am văzut niciodată”

“Deja eram mai toţi contaminaţi, chiar dacă la început asimptomatici, şi transmiteam virusul, fără să vrem, la pacienţi”, oftează femeia. Curând, au apărut însă şi primele decese în centrul pentru vârstnici. “Pe 24 martie a murit primul infectat. Apoi, unul după altul. În 20 de zile au fost 33 de decese. Aveam cadavre peste tot... îi închideau în sicrie, iar familia nu avea dreptul să vadă trupul. Atâta moarte de om, în timp aşa scurt, nu am văzut în toată cariera mea. Mureau singuri şi fără să-şi poată lua măcar adio de la familie şi fără ca noi, cadrele medicale, să putem face ceva pentru ei. Plângeam în fiecare zi. Nu ştiam ce se va întâmpla. Pompele funebre nu mai reuşeau să ia sicriele cu cei morţi şi îi ţineau la noi, pe unde puteau”, îşi reaminteşte românca momentele groaznice.

“Mi-era frică”

La spitalul public, însă, lucrurile au stat diferit, pentru că acolo cadrelor medicale li s-au pus la dispoziţie echipamente de protecţie. Totuşi, mulţi angajaţi s-au infectat. “La Spitalul Saint Denis, 24 de colegi am fost contaminaţi”, explică Simona, al cărei rezultat pozitiv a venit pe 6 aprilie. Mai făcuse două teste, pe 3 şi pe 26 martie, dar ambele au fost negative. “Am început să am simptome şi mi-am dat seama că am luat virusul. Totul a început cu pierderea bruscă a mirosului şi gustului, apoi o oboseală extremă. Nu aveam dureri, nu aveam febră, dar simţeam virusul între ochi, la sinusuri. Doi colegi de-ai mei au murit... mă rugam pentru ei şi pentru mine, mi-era frică”, se confesează asitenta medicală. N-a avut o formă gravă de boală, aşa că n-a necesitat internare, cu atât mai mult cu cât spitalele erau supraaglomerate cu cazurile critice. Totuşi, au fost momente cumplite, când românca s-a temut pentru viaţa ei. “Mi-era frică, mă gândeam că voi muri singură, ca şi pacienţii mei. Eram izolată de fiica mea: eu în camera mea, ea în camera ei. Nu mai mâncam împreună, nu mai vorbeam decât prin SMS, chiar dacă erau camerele alăturate”, rememorează Simona.

Înapoi în linia întâi

Starea ei de sănătate a început să se îmbunătăţească în a şasea dintre cele 14 zile petrecute în izolare. “Aici, în Franţa, la ora 20.00, toată lumea iese la balcoane să aplaude cadrele medicale. Ieşeam şi eu şi îmi aplaudam colegii, dar plângeam. Mă gândeam la ei, la pacienţii mei, şi mă simţeam inutilă... am căzut la datorie. Voiam să mă însănătoşesc mai repede şi să merg să ajut din nou”, afirmă asistenta.

După cele 14 zile de autoizolare, scăpată din ghearele COVID – 19, ardeleanca a revenit la muncă, astfel că e din nou aproape de pacienți. La începutul acestei săptămâni, Franţa raporta aproape 23.000 de decese.

 

Citește articolul complet pe adevarul.ro!

Loading...

Citește și

  • asistenta din galati primita cu flori de militari

    Asistenta care a povestit cum a fost umilită de vecinii blocului în care locuiește de 20 de ani a fost întâmpinată cu flori și aplauze de militarii din Galați. Femeia de 44 de ani lucrează la Spitalul de Boli Infecțioase, unde tratează bolnavi de coronavirus, iar asta i-a adus neplăceri din partea vecinilor. Aceștia i-au aruncat cu clor pe ușă, iar patronul magazinului de la parter a refuzat să-i vândă marfă și a dat-o afară din incintă.

ClickPoftaBuna.ro 0
1
ClickPoftaBuna.ro : 0
ClickPoftaBuna.ro 1