În Săptămâna Luminată se deschid porţile raiului. Ce semnificație are fiecare zi

Dacă săptămâna dinaintea Paştelui este cea a Patimilor sau Săptămâna Mare, săptămâna care urmează după Învierea Domnului Iisus Hristos este cunoscută în popor ca Săptămâna Luminată. 

Una în care se crede că se deschid porţile raiului, iar cei care mor în această săptămână ajung direct în rai. Pentru creştinii ortodocşi, Săptămâna Luminată este începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după cincizeci de zile de la Paşte, la Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile). 
În vechime, Botezul era săvârşit în noaptea de Paşte, iar cei botezaţi erau numiţi „luminaţi” şi purtau haine albe în toată săptămâna următoare, de unde şi numele de Săptămâna Luminată. În primele secole ale creştinismului, în timpul Săptămânii Luminate, catehumenii (cei care se pregăteau să primească taina Botezului) purtau haine albe, simbol al bucuriei Învierii.

În popor există credinţa că, odată cu Învierea Domnului Iisus Hristos, se deschid porţile raiului pentru sufletele păcătoşilor reţinute în iad, de la Adam şi până la cea de-a doua venire a Mântuitorului. Uşile raiului rămân deschise până în Duminica Tomii, prima duminică după cea a Paştilor.Săptămâna Luminată stă sub semnul luminii şi prima slujbă din această săptămână începe prin cuvintele ”Veniţi de luaţi lumină”.

Din noaptea Învierii şi până la Înălţarea Domnului la cer, în Biserică se cântă ”Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit”. Slujbele din Săptămâna Luminată se ţin cu Uşile Împărăteşti larg deschise. Astfel, privirea spre altar nu mai este împiedicată de nimic, ceea ce simbolizează uşa deschisă de la mormântul Mântuitorului, dar şi ruperea catapetesmei Templului din Ierusalim în momentul morţii Mântuitorului.

În această perioadă, slujbele Bisericii sunt deosebite de cele din restul anului. Toate cântările şi citirile din această perioadă a Săptămânii Luminate fac referire directă la Învierea din morţi a Mântuitorului. Chiar şi slujba înmormântării celor care au adormit în timpul acestei săptămâni este diferită de rânduiala obişnuită, căci se cântă aceleaşi cântări ale canonului Învierii Domnului şi “Hristos a înviat”, în loc de “Veşnică pomenire”.

Începând din Duminica Sfintelor Paşti şi până la Înălţarea Domnului, credincioşii se salută cu cuvintele “Hristos a Înviat!” şi răspund „Adevărat a Înviat!”

În Săptămâna Luminată nu se citeşte Psaltirea şi nu se fac parastase pentru cei trecuţi la cele veşnice, slujbele fiind reluate după Duminica Tomii.

Luni, în a doua zi de Paşte, în biserici se oficiază aceeaşi slujbă care a avut loc în noaptea Învierii şi Sfânta Liturghie. Veşmintele preoţilor sunt de culoarea albă şi la fel odăjdiile folosite în biserică. Preoţii poartă în mână, atunci când binecuvintează în timpul slujbelor, aceeaşi lumânare aprinsă cu care au împărţit lumină în noaptea de Paşte. Salutul obişnuit a fost înlocuit încă de duminică cu un salut mărturisire. “Hristos a înviat!”, “Adevărat a înviat!”, care exprimă public credinţa în Înviere.  

De la Înviere până la Înălţare se salută cu «Hristos a Înviat!»

Marţi, în Săptămâna Luminată, au loc uscarea şi sfărâmarea Sfântului Agneţ (bucata de pâine ce se scoate din pâinea mai mare, prescura şi care se dă ca anafură la împărtăşanie), sfinţit în cadrul Liturghiei Sfântului Vasile din Sfânta şi Marea Joi, din Săptămâna Patimilor. Al doilea Agneţ este uscat şi sfărâmat după o rânduiala specială. După ce este sfărâmat, este aşezat într-un chivot pe Sfânta Masă din Altar. Acest Agneţ este folosit de-a lungul întregului an pentru împărtăşirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserică din motive bine întemeiate. Marţea din Săptămâna Luminată poartă numele de Marţea Albă şi este impusă drept zi nelucrătoare. Nu se spală, nu se calcă, nu se face curat. Femeile din multe zone rurale dau de pomană în această zi pasca ramasă de la Paşte şi vin roşu.

Miercurea din Săptămâna Luminată poartă numele de Sfânta Mercurie. Bărbaţii se duc să muncească la câmp, însă femeile nu au voie să muncească, deoarece, potrivit tradiţiei, a munci de “nunta şoarecilor” echivalează cu a aduce rozătoarele în casă şi a te lipsi restul anului de bucate pe masă.

Joia din Săptămâna Luminată poartă numele de Joia Verde, o zi în care se cinstesc holdele, grădinile şi grânele. Cine munceşte în această zi aduce asupra casei nenorocul, seceta şi dăunătorii în livezi, de aceea se mai numeşte şi “Joia Rea”,

Vinerea din Săptămâna Luminată poartă numele de Vinerea Scumpă sau Fântâniţa. Biserica sfinţeste din nou fântânile, dupa slujba de seară. Este sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. Vinerea Scumpă este în contrast direct cu Vinerea Neagră - sau Vinerea Mare - de dinaintea Paştelui. Legendele spun că Maica Domnului a construit o fântână care avea apă doar în Vinerea Scumpă, căci acea apă era dătătoare de viaţă.

Loading...