Povestea impresionantă a unui erou: a sărit în apa rece a Oltului pentru a salva o tânără

646x404.jpg

dan mihai petre
Dan Mihai Petre a sărit în apa rece ca gheața a Oltului pentru a aduce la mal trupul unei persoane
Foto: Facebook/Slatina Running

Un român a dat dovadă de un eroism ieșit din comun atunci când a decis să intre în apa rece ca gheața a Oltului pentru a aduce la mal ceva ce părea a fi, inițial, cadavrul unei persoane. A fost la un pas să își piardă el însuși viața, dar toate riscurile au meritat, pentru că persoana respectivă nu era moartă.

Dan Mihai Petre (45 de ani) este de profesie asistent medical de igienă și lucrează ca funcționar în cadrul Direcției de Sănătate Publică Olt. A mărturisit că a încățat manevrele de resuscitare în școală, dar nu a fost niciodată nevoit să le pună în aplicare pe o persoană în viață.

Dan Mihai a povestit pe larg, pentru Adevărul, cum a decurs operațiunea de salvare a tinerei fete, pe care o credea moartă:

„Aveam impresia că e vorba de un cadavru”

„Mergeam pe malul Oltului cu bicicleta. Am făcut o «clasică» cu bicicleta, de 30 şi ceva de kilometri. Mergând să las bicicleta la paznicii de la Plaja Olt, am auzit nişte pescuruşi, cu acele zgomote specifice. Spre pescăruşi m-am uitat şi am văzut cadavrul, la momentul ăla credeam că e vorba de un cadavru. Geaca mi-a atras privirea, avea o geacă de culoarea muştarului. Dacă nu avea mâinile întinse, nu-mi dădeam seama că e om, dar a avut exact poziţia mortului, cu faţa în jos, cu mâinile întinse, exact cum iese cadavrul omului înecat după câteva zile. M-am oprit cu bicicleta, m-am urcat pe dale şi am început să strig la paznici. La un moment dat am văzut nişte fete care aleargă cu noi, de la Slatina Running. Am strigat la ele, le-am spus să dea telefon la salvare. Între timp n-am mai aşteptat să vină ajutoare, am lăsat bicicleta, am aruncat hainele de pe mine, telefonul, şi am sărit în apă, deşi, da, aveam impresia că e vorba de un cadavru", a declarat bărbatul.

„Am simțit că mă duc și eu, că mă pierd de tot”

"În mintea mea a fost gândul să scot cadavrul de acolo, din apă. Am crezut iniţial că sunt 15 metri, dar era mai mult de 15 metri de la mal. Am sărit, am ajuns lângă ea, iar când am ajuns la suprafaţă am simţit ca un cuţit, am simţit că nu mai am aer, era apa foarte-foarte rece, începusem să văd steluţe, mi se schimbase privirea, vocea... Şi am tras-o de umăr, când am văzut că plutea părul pe deasupra, am tras-o spre mine şi în momentul ăsta am simţit că mă duc eu, că mă pierd de tot. Ajunsesem cam la 5 metri de mal cu ea. Le-am făcut semn fetelor să mă ajute. În momentul ăla am văzut că dă din picior. Am crezut că e efectul apei, am văzut din nou mişcarea, mai accentuat, exact ca o pasăre tăiată, când îşi dă ultima suflare. Am prins putere mai mare atunci, am zis - bă, trebuie să trăiască! Am ieşit din apă, am prins-o de umăr şi în timpul ăsta am rugat paznicul să-mi dea mâna. Am scos-o şi în timpul ăsta, până au venit echipajele, cei de la SMURD şi ambulanţă, i-am apăsat pe stern, masaj, începuse să-i curgă apă pe colţul gurii. Atunci am început să strig la ea – hai, că tu trebuie să trăieşti, luptă să trăieşti! (n.r. – în timpul discuţiei ochii i se umezesc). Le-am dat apoi concurs salvatorilor. Credeţi-mă că nici n-am dormit bine azi-noapte! Nu m-am mai gândit că trebuie să trăiesc sau că mor. Am şi eu un băiat, sunt de vârste apropiate, am înţeles că ea are 18 ani, băiatul meu are 19. I-am şi spus – dac-ai făcut treaba asta pentru un băiat, cea mai mare prostie ai făcut!“, a mărturisit bărbatul. 

Eroul consideră că ar fi mai bine ca în școli, elevii să fie învățați cum să salveze vieți

Tânăra a fost dusă pe 9 decembrie, la Spitalul Județean de Urgență Slatina, având hipotermie, conștientă, dar agitată și echilibrată hemodinamic. Va fi ținută sub observația medicilor psihiatri când se va pune pe picioare. „Păinţii ei trebuie să se ocupe de ea. Poate acum apreciază mai mult viaţa. I-am spus că viaţa e aşa de frumoasă şi atât de scurtă, merită trăită. Apreciază orice secundă, şi momentul când te trezeşti, să te trezeşti şi să spui – Doamne, îţi mulţumesc că m-am trezit!“, a sfătuit Dan Mihai.

„După mine, decât cursuri inutile de tot felul, mai bine să bage partea asta, cu resuscitarea, cu tot ce ţine de sănătate. Şi să se pună mult accent pe sport. Asta era copilăria noastră: băteam mingea. Ce-au făcut cu şcolile, cu terenurile de fotbal, că le-au închis şi le închiriază, e rău, pentru că elevii nu au bani să plătească şi nu mai fac mişcare. Şi cu telefonul, altă capcană, se numeşte heroină digitală, pentru că stai toată ziua pe el, nu numai copiii, ci şi oamenii maturi“, spune bărbatul.

 

 

 

loading...
Loading...