Ilie Balaci ar fi împlinit 63 de ani. Cea mai mare mâhnire pe care a avut-o ca fotbalist

ilie-balaci-universitatea-craiova.jpg

Ilie Balaci a trait, ca fotbalist, cu dragoste doar pentru culorile alb-albastre ale clubului sau de suflet, Universitatea Craiova
Ilie Balaci a trăit, ca fotbalist, cu dragoste doar pentru culorile alb-albastre ale clubului său de suflet, Universitatea Craiova
Foto: Mediafax/Cosmin Dan

Vineri, 13 septembrie, marele fotbalist Ilie Balaci ar fi împlinit 63 de ani. Destinul l-a luat, însă, prea curând dintre noi, cel supranumit „Minunea blondă” fiind răpus de un infarct, anul trecut, în 21 octombrie. Dar legenda lui Balaci, „diamantul” Craiovei Maxima a anilor 80, abia acum va căpăta, în timp, o putere și o fascinație și mai mari.

Ilie Balaci ar fi împlinit 63 de ani, vineri, 13 septembrie. Ar fi sărbătorit cu familia, cu prietenii, ar fi fumat încă două pachete de Marlboro, așa cum făcea încă de la 18 ani, conform propriilor mărturisiri și n-ar fi refuzat câteva pahare de vin bun sau de whisky. Pentru că i-a plăcut viața, iar viața l-a plăcut pe el, oricât de nedrept de scurtă i-a fost, totuși, călătoria prin ea. Datele „tehnice”, statistice sunt, oricum, prea seci pentru a contura personalitatea, talentul și esența acestui adevărat zeu al gazonului, mai ales al celui din Bănie, la Universitatea  Craiova, unde a jucat 12 dintre cei 15 ani de carieră ca fotbalist activ. Dar trebuie menționate tocmai pentru a rotunji imaginea despre cel pe care unii îl consideră dacă nu cel mai bun fotbalist român din istorie, atunci ca fiind, cu siguranță, într-un Top 3, alături de Dobrin și de Hagi. Sau într-un careu de ași, de-l adăugăm  - și ar trebui negreșit - și pe „Mopsul” Florea Dumitrache. Sigur, cel puțin pentru generațiile care nu i-ai prins pe idolii anilor 30, 40 sau 50. Dar, parcă și fotbalul era altfel, mai romantic și mai generos cu cei înzestrați cu tehnică, neavând în față apărări încuiate „cu lacătul”, cum s-a întâmplat de la Helenio Herrera, „Magul” celor de la Inter Milano și inventatorul faimosului „catennacio” de-a lungul anilor 60.

ilie-balaci-zoli-crisan.jpg

Ilie Balaci, alaturi de Zoli Crisan, celalalt mare simbol al Craiovei Maxima, intr-o partida din perioada de glorie a ambilor mari jucatori
Ilie Balaci, alături de Zoli Crișan, celălalt mare simbol al Craiovei Maxima, într-o partidă din perioada de glorie a ambilor mari jucători
Foto: Mediafax/Darius Mitrache

În 13 septembrie, Balaci ar fi împlinit 63 de ani

Ilie Balaci s-a născut pe 8 septembrie 1956, dar a fost declarat la 13 septembrie 1956, în comuna Bistreț, județul Dolj. Cariera sa de fotbalist se leagă de marile succese obținute de Universitatea Craiova la începutul anilor '80. A început să joace fotbal la 9 ani, în 1965, când a fost legitimat la "piticii" Universității Craiova, A debutat în prima divizie la 17 ani (12 august 1973, meciul Jiul Petroșani - Universitatea 1-1), iar o jumătate de an mai târziu, în reprezentativa României, în meciul contra echipei Franței, la Paris (23 martie 1974, Franța - România 1-0). A fost cel mai tânăr debutant în echipa națională la vârsta junioratului din istoria fotbalului românesc (17 ani și 6 luni). Ca jucător, a evoluat la Universitatea Craiova (1973-1985), FC Olt Scornicești (1985-1986) și Dinamo București (1986-1988). A disputat în Divizia A 347 de partide și a marcat 84 de goluri. A adunat 69 de selecții în echipa națională, marcând opt goluri. A fost desemnat de două ori fotbalistul nr. 1 din campionatul României (1981 și 1982). A fost diamantul de pe coroana „Craiovei Maxima” din anii 80, supranumită, cu o sintagmă inspirată, „Campioana unei mari iubiri”. Iar „Prințul din Bănie” a fost cel mai iubit dintre cei iubiți.

ilie-balaci-antrenor.jpg

Desi a caștigat peste 20 de trofee ca antrenor, conducand echipe din Africa si zona Golfului, durerea lui Balaci a fost ca nu a capatat aceeasi apreciere si in tara
Deși a câștigat peste 20 de trofee ca antrenor, conducând echipe din Africa și zona Golfului, durerea lui Balaci a fost ca nu a căpătat aceeași apreciere și în țară
Foto: Mediafax/Darius Mitrache

Un fault criminal, i-a retezat cariera la nici 27 de ani

Din păcate, a avut un final prematur de carieră, din cauza deselor accidentări. Cariera, chiar dacă nu definitiv, i s-a încheiat la doar 26 de ani și jumătate, după un fault criminal al fundașul băimărean Vasile Arezanov, într-un meci de campionat, jucat la Baia Mare, la 21 februarie 1984. Nu a fost prezent la turneul final al Campionatului European din Franța din 1984, deși aportul său la calificarea naționalei la CE fiind considerabil, iar între timp reușise să se recupereze. De fapt, a rămas toată viața cu un o adâncă mâhnire în suflet față de acea neconvocare și modul în care s-a petrecut ea. A încercat câțiva ani să continue ca jucător, dar niciodată n-a mai fost același fotbalist ca înainte de groaznica accidentare. Avusese însă, încă de tânăr, o premoniție stranie în legătură cu retragerea lui după cum declara pentru „Weekend Adevărul“,  într-un interviu acordat în 2014: „Primul interviu l-am dat în septembrie 1973, eram la al doilea meci în Divizia A. Printre altele, m-a întrebat ce vreau să fac în fotbal. Şi am spus că în şase luni vreau să joc în echipa naţională. Aşa am făcut. Şi tot în interviul acela am spus că, la 26 de ani, când voi fi în plină glorie, mă voi lăsa. Ca să-mi ducă lumea dorul. Am greşit cu şase luni. M-am accidentat la 26 de ani şi jumătate. Ţi se pare destin? Vezi? Oriunde m-aş fi dus în lumea asta mare, tot la 26 de ani şi jumătate mă paradeam”.

La 32 de ani s-a retras ca jucător de pe gazon și o vreme a oscilat între profesia de antrenor la copii și juniori și aceea de reporter sportiv. Dedicându-se antrenoratului, a pregătit echipele de fotbal Dinamo (tineret), Pandurii Tg. Jiu, Drobeta Tr. Severin și Universitatea Craiova. În anul 1991 părăsește România pentru a antrena echipe de fotbal din Asia și Africa, cu care a câștigat peste 20 de trofee și a fost supranumit "Prințul deșertului": Tunisia (Club Africain, 1990-1992), Maroc (Olympique Casablanca, 1992-1994), Emiratele Arabe Unite (Al-Shabab, 1994-1996; Al-Ain, 1998-2000; Al-Ahli, 2003-2004, Al-Nahda, 2013), Arabia Saudită (Al-Nasr, 1996-1997; Al-Hilal, 1997-1998 și 2002-2003), Qatar (Al-Sadd, 2001-2002) și Kuweit (Al-Kazma, 2009-2010). Pe 4 mai 2016, Ilie Balaci a semnat un contract cu Al-Hilal Omdurman, ocupanta locului 1 în campionatul din Sudan (Africa).

Din palmaresul său de jucător, amintim trei titluri de campion național cu Universitatea Craiova (1973-1974, 1979-1980 și 1980-1981), semifinalist al Cupei UEFA cu Universitatea Craiova (1982-1983). Ca antrenor a obținut Cupa Campionilor Africii, Cupa și campionatul Tunisiei cu Club Africain Tunis (1991-1992); campionatul, Cupa Marocului (de două ori), Cupa Cupelor Țărilor Arabe (de două ori) cu Olympique Casablanca (1992-1994); campionatul și Supercupa Emiratelor Arabe Unite cu Al-Shabab din Dubai (1994-1996); Cupa Campionilor Golfului cu Al-Nasr din Arabia Saudită (1996-1997), Cupa Cupelor țărilor arabe, în 2000, cu Al Ain (Emiratele Arabe Unite), Supercupa Asiei cu Al-Ain (Emiratele Arabe Unite, 1999-2000), Cupa Cupelor țărilor arabe, în 2000, cu Al-Sadd (Qatar). 

ilie-balaci-fotbalist.jpg

Balaci nu si-a pierdut niciodată placerea si abilitatea de a „se juca”, cum doar el stia, cu balonul, chiar si la varste mai inaintate
Balaci nu și-a pierdut niciodată plăcerea și abilitatea de a „se juca”, cum doar el știa, cu balonul, chiar și la vârste mai înaintate
Foto: Mediafax/Mircea Roșca

A fost la un pas să se transfere la AC Milan, în 1982

Revenit acasă, după ce ajunsese să câștige, ca antrenor, și 100.000 de dolari lunar, , Ilie Balaci a ocupat, în perioada 2007-2009, funcția de manager general al clubului de fotbal Universitatea Craiova. Clubul a fost dezafiliat provizoriu în urma votului din Comitetul Executiv al FRF în vara anului 2011. Curtea de Apel București a admis în luna noiembrie 2012 cererea de suspendare a Hotărârii Adunării Generale a Federației Române de Fotbal. Ulterior, Universitatea Craiova a fost repusă în drepturi. La 25 martie 2013, Ilie Balaci a fost numit, din nou, în funcția de manager general al Universității Craiova. Apoi, și-a mai încercat o vreme norocul la cîteva echipe din zona Golfului unde, înainte de performanțele lui Cosmin Olăroiu, era cel mai galonat și apreciat antrenor român.

Deși încerca să-și păstreze tonusul fizic, marea lui inimă l-a trădat într-o zi de 21 octombrie din 2018.  Dar cine poate uita figura de „băiat obrznic”, zâmbetul șmecheresc, dar plin de viață, al celui care a dus, practic, U. Craiova, până în semifinalele Cupei UEFA, doar ghinionul făcând ca oltenii să nu se califice în finală, după dubla egală cu Benfica Lisabona, dar pierzând din cauza golului primit în returul din Bănie. Firește, se pot scrie cărți despre „Minunea blondă”. Unele în care, probabil, se va detalia și episodul transferului ratat, în 1982, la marele Milan, când Balaci semnase deja un precontract prin care ar fi primit 200.000 de dolari pe lună salariu. Transfer ce valora 2,5 milioane, al doilea ca mărime, la timpul respectiv, după cel al inegalabilului Diego Maradona, de la Argentinos Juniors, la Barcelona, din același an. Un transfer nerealizat pe motiv de „lipsă de viză”, dar sabotat, de fapt, din cercurile înalte securisto-milițienești ale clubului rival, Dinamo. Cu toate astea, paradoxal, Balaci a evoluat mai târziu, în ultimii ani ai carierei, chiar la Dinamo, recunoscând ca a fost tratat cu respect acolo. În ciuda dictonului atribuit generalului de Gaulle – des citat, dar oricum scos dintr-un context ce îi schimbă sensul – că „nimeni nu e de neînlocuit”, Ilie Balaci a rămas și va rămâne de neînlocuit. Nici Craiova, nici fotbalului, nici chiar noi, ca microbiști, nu vom mai fi aceiași fără magia „Minunii blonde”. Odihnește-te în pace, Prințe!

Loading...

Citește și