Îi pomenesc pe salvatorii lor: “Este copleşitor să porţi în tine viaţă de la un om ce a pierit”

coliva.jpg

pacienti, biserica, pomenire
Foştii pacienţi nu-i uită cei care le-au dat şansa unei noi vieţi
Foto: "Adevărul"

Emoţionant! Trăiesc doar pentru că beneficiază de organele unor oameni ştiuţi şi neştiuţi. Pacienţii care au beneficiat de transplanturi s-au strâns recent în micuţa biserică a Spitalului Judeţean Argeş, pentru a-i comemora pe cei cărora le datorează viaţa.

S-au strâns în linişte şi s-au rugat pentru sufletele celor care le-au dat şansa să înceapă o nouă viaţă. Câţiva oameni s-au adunat în lăcaşul sfânt de la Spitalul Judeţean Argeş, de-a lungul unei mese pe care au aşezat coliva. „Să porţi în tine viaţă de la un om ce a pierit e o senzaţie copleşitoare până la lacrimi. Nu sunt cuvinte care s-o cuprindă întru totul“, spune, aproape în şoaptă, Cristian Tecău, un bărbat de 60 de ani, profesor la Liceul Petre Ionescu Muscel din Argeş.

cristian_tecau.jpg

cristian tecau, transplant
"Nu ştiu nici cum o chema pe fata care m-a salvat", spune Cristian Tecău
Foto: "Adevărul"

Povestea omului e cutremurătoare. După un diagnostic greşit şi un tratament inadecvat, pentru o durere pe care medicii au considerat-o reumatică, profesorul Tecău s-a trezit cu rinichii blocaţi. „A fost crunt. Dureri inimaginabile şi un verdict teribil: dializă pe viaţă. Riscurile erau majore, întrucât, la două-trei proceduri pe săptămână, organismul poate ceda. Să te rogi ca Dumnezeu să-ţi dea putere pentru a trece şi mâine de chinuri e cumplit“, povesteşte pacientul pentru adevarul.ro.

A văzut la televizor că s-a ivit o şansă

Când a încetat să-şi mai facă socoteli legate de viitor, s-a produs miracolul. „Eram la Piteşti, pe patul de dializă, când aud la ştiri, pe Pro TV, că o echipă de la Cluj se ducea să recolteze organele de la o tânără de 28 de ani de la Oradea, intrată în moarte clinică, după un accident. Eu eram înscris pe lista de aşteptare tot în Cluj, la echipa profesorului Mihai Lucan. Nu vă spun ce gânduri fulgerătoare mi-au trecut atunci prin minte. Vedeam la televizor şi simţeam că de la  fata aceea vine sfârşitul suferinţelor mele“, povesteşte Cristian Tecău.

Iar intuiţia nu l-a înşelat: a primit un telefon de la Cluj şi i s-a spus că a apărut un donator compatibil. „Am început să mă rog. Pentru mine, pentru fata aceea, iar pentru mine şi iar pentru sufletul ei“, îşi aminteşte pacientul. În aceeaşi seară a plecat spre Cluj, unde a fost preluat de echipa profesorului Lucan. „Mergea totul pe repede-nainte. Operaţia de transplant a durat patru ore şi jumătate. M-am trezit din operaţie şi toate îmi veneau în minte de-a valma. Ştirea de la televizor, telefonul de la Cluj, sala de operaţie şi rinichiul. Da, am în mine un rinichi din trupul acelei tinere“, îşi aminteşte Cristian Tecău. A durat o vreme până când corpul său a acceptat organul transpantat – două luni de spitalizare, o recuperare greoaie, dar speranţa unei noi vieţi i-a dat putere.

Au trecut şapte ani de-atunci, dar n-a fost zi în care profesorul să nu se roage pentru sufletul acelei fete. „N-am aflat niciodată cum o chema. Sunt lucruri care pur şi simplu nu ţi se spun, oricât ai insista, oricât ti-ai dori să treci măcar pe la familia aia îndoliată şi să aduci o vorbă bună. Mă rog mereu pentru sufletul ei“, mărturiseşte bărbatul. Tecău vine la toate comemorările donatorilor de organe, în fiecare lună iulie, la fel cum o fac mulţi alţii trecuţi prin experienţe la fel de dure.   

„Nu pot să mi-l imaginez pe Marian“  

maria_movileanu.jpg

madalina maria movileanu
Mădălina Maria Movileanu a trecut prin două operaţii de transplant
Foto: "Adevărul"

Mădălina Maria Movileanu are 27 de ani şi este beneficiara a două transplanturi, ambele de la persoane aflate în moarte cerebrală. Primul a fost la vârsta de 15 ani, în noiembrie 2004, dar rinichiul n-a funcţionat decât cinci ani. Au urmat şase ani de dializă şi un al doilea transplant, plus patru luni de spitalizare. „Aşteptarea a fost grea. Ştiam că şansele să fac cel de-al doilea transplant sunt mici, foarte mici. Se adunaseră nişte ani de dializă şi deja începuseră să apară complicaţii. Şansa mea a venit de la un băiat, Marian. Atât mi s-a spus – Marian! Nu pot să mi-l imaginez, nu ştiu câţi ani avea, ce viaţă a avut, cine l-a aşteptat acasă. Ştiu doar că e o parte din mine“, spune, cu un nod în gât, tânăra. „Pentru mine, astfel de slujbe au o însemnătate aparte, din moment ce ambii rinichi sunt de la oameni care au murit. Pentru ei mă rog de fiecare dată “, încheie Mădălina.  

Click! spune

În  România există o liste de aşteptare cu 4.345 de pacienţi pentru transplant renal, 461 de persoane pentru transplant hepatic, 127 de pacienţi pentru transplant de cord şi 119 persoane pentru transplant de pancreas.

 

Loading...

Citește și

ClickPoftaBuna.ro 0
1
ClickPoftaBuna.ro : 0
ClickPoftaBuna.ro 1