Cum îi putem salva pe copiii Bodnariu. Există speranță

Cazul dramatic care a pus pe jar diplomațiile statelor român și norvegian ar putea fi soluționat pașnic, dacă autoritățile norvegiene înțeleg să ia o hotărâre în interesul celor cinci copii. Judecând după alte cazuri de copii rezultați din căsătorii mixte româno-norvegiene, șansele de reîncredințare a minorilor familiei naturale sunt mici. Și, totuși, există speranță! Iată cum ar putea fi salvați copiii familiei Bodnariu!

<p>Autoritățile norvegiene au declanșat procedura de adopție internațională pentru cei cinci copii, smulși din sânul familiei lor de angajații direcției de protecția copilului, Barvenered. Teoretic, cei cinci minori pot fi adoptați și de persoane din România, deși autoritățile române nu au proceduri la vedere privitoare la acest aspect. Iată cum poți adopta un copil din Norvegia și cât durează până primești un răspuns.</p><h2><strong>Cine poate să adopte</strong></h2><p>Norvegia este parte a Convenției de la Haga și, din acest motiv, autoritățile din țara scandinavă e obligată să încerce să plaseze copiii pentru care există interes extern mai întâi în Norvegia. După câte știm până acum, statul norvegian a sărit peste acest pas, declanșând direct procedura de adopție internațională. Copiii supuși adopției internaționale (deschise sau închise) trebuie să îndeplinească o serie de condiții pentru a putea fi încredințați unor familii din afara țării. În momentul prezentării cererii de adopție, potențialii părinți adoptivi trebuie să aibă cel puţin 25 de ani. În mod excepțional, o persoană care are cel puțin 20 de ani poate primi dreptul de a adopta. Un copil poate fi adoptat de un individ sau de o familie. Condiția este ca cei doi soți să aibă cel puțin doi ani de căsătorie înainte de depunerea cererii. Nu există cerinţe cu privire la diferenţa vârstă dintre părintele adoptiv și copilul adoptat, dar este necesar ca părintele să nu aibă mai mult de 45 de ani la momentul prezentării cererii de adopție. Citiți mai multe despre adopțiile din Norvegia <a href="http://danbrumar.ro/cazul-ruth-si-marius-bodnariu/">aici</a>.</p><h2><st... poți adopta</strong></h2><p>În Norvegia, instituția care se ocupă cu adopțiile naționale și internaționale este Directoratul pentru Copii, Tineri și Familie, aflat în subordinea Ministerului Copiilor, Egalității și Incluziunii Sociale. Pentru a ajunge față în față cu angajații instituțiilor norvegiene, trebuie să treceți mai întâi testele celor din România. În acest sens, vă adresați Direcției de Protecția Copilului din localitatea/sectorul de domiciliu unde vă exprimați dorința de a adopta un copil din țara scandinavă. Dacă procedura de adopție internațională a fost demarată pentru copilul care vă interesează, atunci lucrurile ar trebui să fie, theoretic, mai simple. Practic, nimic nu e simplu, căci trebuie să treceți printr-o procedură de atestare, efectuată de specialiștii de la Protecția Copilului din România. Un angajat vă va vizita acasă, va face o anchetă socială, va verifica starea de sănătate, condiția materială, locul de muncă și vă va întreba de ce vreți să adoptați acel copil din Norvegia. Raportul este transmis Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA) care, la rândul ei, transmite aceste date părții norvegiene. De aici nu mai controlezi nimic, căci decizia finală aparține autorităților scandinave. Curios este că, deși românii pot adopta copii din alte țări, pe site-ul oficial al ANPDCA nu găsești nicio informație despre această facilitate. Românii pot afla doar că străinii pot adopta copii din România. În schimb, norvegienii nu au nicio informație despre procedura de adopție a unui copil din Norvegia de o familie din altă țară decât a lor. Asta spune ceva despre cât de mult își prețuiesc copiii. Din momentul în care primesc dosarul spre analizare, autoritățile norvegiene oferă un răspuns în legătură cu aprobarea sau respingerea lui în termen de 3 &ndash; 6 luni.

Loading...