Cinci fraţi săraci, premianţii satului. Trăiesc într-o casă din chirpici şi merg kilometri întregi pe jos până la şcoală

c16-act-1.jpg

La singura masă din casă, copiii își fac pe rând temele

Toţi copiii unei familii foarte sărace din judeţul Botoşani reuşesc să ia numai note de 10, deşi trăiesc într-o căsuţă cu două cămăruţe iluminate de un bec slab. Fac lecţiile cu rândul şi merg kilometri întregi pe jos ca să înveţe carte.

La marginea cătunului Ionăşeni, chiar în buza pădurii, trăieşte familia Cârmaci, una dintre cele mai sărace din sat. Unicele surse de venit ale familiei sunt munca cu ziua a tatălui şi alocaţiile copiilor. Averea nepreţuită a familiei o reprezintă însă teancul cu diplome şi carnetele de note ale copiilor: trei fete şi doi băieţi, toţi cu rezultate excelente la învăţătură. Deşi înfruntă noroaiele, zăpada şi oboseala, mergând pe jos 5-6 kilometri până la şcoală, copiii familiei Cârmaci, cu vârste între 8 şi 16 ani, reuşesc să obţină note extraordinare. Învaţă pe brânci ca să scape de sărăcie şi să-şi ajute părinţii. „Învaţă foarte bine, toţi. Pentru ei fac orice sacrificiu. Să meargă la şcoală, să iasă din satul ăsta, că aici nu au ce face“, a povestit pentru adevarul.ro Maria Cârmaci, mama copiilor.

Familia Cârmaci locuieşte într-o casă joasă, din chirpici, moştenită de la părinţi, cu numai două camere luminate de un singur bec palid. „Într-o cameră stăm noi cu fetiţa cea mică, iar în cealaltă cameră băieţii şi cele două fete mai mari”, mărturi­­seşte femeia.
De la cel mai mic la cel mai mare, toţi sunt premianţi. Constantin are 10 ani, este în clasa a IV-a şi un matematician în devenire. A câştigat şi un concurs internaţional dedicat claselor I-IV.  Când se află în faţa cifrelor, nici sărăcia nu-l mai sperie.

„Eu, când fac exerciţii, uit de toate. Şi când mi-e foame mă apuc să fac exerciţii la matematică. Mă concentrez aici, îmi place şi uit de necaz. Eu fără matematică nu mă văd”, mărturiseşte Constantin.

c26-act-2.jpg

Așa arată camera în care trăiesc cei cinci copii

 Mădălina (16 ani), cea mai mare dintre fraţi, a avut din clasa I aproape 10 pe linie. Învaţă la liceul din Truşeşti, aflat la 6 km de casă, deşi ar fi avut şansa să meargă la un liceu de elită din Botoşani, însă banii au fost un impediment major. La liceu vrea să ajungă şi Petronela. Are 13 ani şi e în clasa a VIII-a. Visează şi la facultate, pentru că ar vrea să ajungă profesoară.  Darius, fratele mai mic, are 11 ani şi visează la D’Artagnan şi Champ Elysee.

„Îmi place cel mai mult franceza. Am citit despre Franţa tot. Şi despre istoria ei. Vreau să văd măcar aşa de la depărtare Parisul”, spune Darius. Până şi mezina familiei, Alina, este pasionată de învăţătură. Stă toată ziua cu nasul în cărţi şi, la fel ca fraţii ei, visează să ajungă cineva: profesoară de matematică.

c36-act-3.jpg

Constantin e pasionat de matematică și ar face exerciții cât e ziua de lungă

După şcoală, nu mai au timp de taclale cu colegii, ci aleargă într-un suflet acasă pentru a-şi ajuta părinţii: cei mici în casă, cei mai mari în curte, la tăiatul lemnelor, hrănirea animalelor şi căratul găleţilor cu apă de la fântână. După ce termină treaba, încep să-şi facă temele. Pentru că au o singură masă, şi aceea foarte îngustă, premianţii familiei Cârmaci îşi fac temele cu rândul.

c46-act-4.jpg

Casa familiei Cârmaci

Cea mică, fiind în clasa a II a se înghesuie pe un pat, la geam, să aibă lumină, iar restul la masă, după o programare riguroasă. „Eu nu m-am dus niciodată cu temele nefăcute. Şi nici fraţii mei. Este ruşine. Numai aşa putem să învăţăm cum trebuie. Şi lecturile pe care ni le dă profesoara la română, le citim pe toate. Le şi discutăm între noi să înţelegem mai bine. Uneori ne şi amuzăm cu personajele de acolo”, spune Petronela.

c56-act-5.jpg

Copiii au un număr impresionant de diplome

Tot ce îşi doresc copiii familiei Cârmaci este o viaţă normală. Mădălina vrea să devină medic veterinar şi ar vrea să plece la facultate la Iaşi, iar Constantin visează să fie pompier pentru că îi place să salveze oamenii. Poate că cel mai măreţ vis este al lui Darius. A fost chiar unul la propriu, pe care doreşte să-l urmeze în viaţa reală.

„Am visat chiar anul ăsta cum megeam eu în Franţa şi am muncit acolo la o fabrică. Am ajuns după aceea acasă cu bani. Am pupat mâna mamei şi i-am dat banii şi i-am spus: «Fă şi tu o casă mare»”, spune Darius, un premiant de numai 11 ani, care-şi doreşte să devină tractorist.

Loading...