Şi-a spus Papa Francisc pentru că este un om al păcii şi al sărăciei

Actualul papă s-ar fi putut numi cu totul altfel decât Francisc dacă un mic amănunt nu i-ar fi schimbat optica. În chiar ziua alegerii sale, încă înainte ca lumea întreagă să afle identitatea noului succesor al Sf. Petru, Jorge Mario Bergoglio ar fi putut opta  pentru Clement sau poate pentru Pius.

Ironia sorţii face ca de numele Papei Clement al XIV-lea să fie legată desfiinţarea ordinului iezuit, în 1773, or Bergoglio, membru de vază al aceluiaşi ordin călugăresc dacă s-ar fi numit Papa Clement ar fi putut încerca o răsturnare simbolică a istoriei. Sau ar fi putut fi un Papă din ciclul Pius, fiindcă Pius al VII-lea a reînfiinţat ordinul iezuit în 1814. 

Numai că, în plină desfăşurare a conclavului, cel mai probabil în cursul dimineţii de miercuri, 13 martie 2013, ziua alegerii sale, cardinalul Bergoglio stătea în Capela Sixtină, locul tradiţional al alegerii noului papă în ultimele sute de ani, alături de prietenul său, cardinalul brazilian Claudio Hummes. 

Atunci când balanţa voturilor a început să indice un anume vot, înaltul prelat brazilian a încercat să-l sprijine pe fostul cardinal de Buenos Aires pentru a accepta numirea. 

Pur şi simplu cardinalul Hummes s-a ridicat din scaunul său, l-a îmbrăţişat pe viitorul papă şi i-a spus concis: „Fie să nu-i uiţi niciodată pe săraci. Să-i porţi mereu cu tine!”. 

Aceste cuvinte au găsit un profund ecou în inima lui Bergoglio, care a precizat ulterior alegerii sale că imediat s-a gândit la Sfântul Francisc de Assisi, fiindcă Francisc e considerat prin definiţie de Biserică drept un om al păcii, un om al sărăciei, un om care iubea şi proteja creaţia. 

Ca atare, lumea întreagă afla atunci că nu iezuitul Francisc Xaveriu, cel de numele căruia e legată creştinarea Chinei, ci cel al sfântului ce înfiinţa ordinul franciscan, la finele secolului al XII-lea şi începutul celui de-al XIII-lea, se leagă destinul actualului Papă. 

Paradoxal, numele de Francisc, puţin adoptat de români, vine de la latinescul „Franciscus” şi desemna cândva populaţia galilor din zona Franţei de azi. Adică mai direct spus, „francezul”! 

Iezuiţii şi legătura lor cu România

Iezuiţii au influenţat consistent şi istoria României. În 1581 acest ordin a creat un colegiu academic la Cluj, devenit azi Universitatea Babeş-Bolyai, poate cel mai important for universitar al ţării. 

Tot ei au susţinut la începutul secolului al XVII-lea şi unirea religioasă a românilor ardeleni cu Biserica Romei, în urma căreia a apărut Biserica Greco-Catolică. Persecutat în perioada comunistă, ordinul iezuit a renăscut după Revoluţia din 1989. 

Şi tot ca o ironie a sorţii, un iezuit va fi cel dintâi Papă care va sfinţi nişte români, pe teritoriul României, pe 2 iunie, pe Câmpia Libertăţii. 

Loading...

Citește și

  • Nu i-a plăcut niciodată să iasă în faţă. Unii l-au calificat drept un banal preot de ţară, şi nu au crezut niciodată nici în calităţile sale organizatorice, nici în cele intelectuale. Nici când Papa Ioan Paul al II-lea îl făcea cardinal în 2001, deşi Bergoglio fusese acuzat de colaboraţionism cu vechiul regim al generalilor, pe durata dictaturii militare din Argentina. La acea dată, era iezuitul cu cea mai înaltă funcţie din ţară.

  • Cătălin Hădăr, un apreciat tâmplar din Iaşi, a primit zilele trecute o misiune deosebită: să construiască scaunul pe care va sta Papa Francisc în timpul vizitei sale în Iaşi. S-a apucat de treabă cu multă dăruire, dar şi cu emoţie, iar acum este mândru de rezultatul muncii sale.