50 de ani de la cucerirea Lunii

Moment istoric: ieri, 20 iulie 2019 s-au împlinit exact 50 de ani de la prima aselenizare. Neil Armstrong (5 august 1930 – 25 august 2012) face un pas istoric pentru omenire, devenind primul om care a pus piciorul pe satelitul natural al Terrei. Însă mulţi suspicioşi cred că momentul istoric transmis în direct la televizor a fost o mare farsă demnă de Hollywood, menită să asigure supremaţia SUA în faţa Uniunii Sovietice.

Mulţi adepţi ai teoriilor conspiraţiei au descoperit câteva inadvertenţe în imaginile transmise în direct de NASA în 1969. Aşa au apărut întrebări precum: de ce nu apar stele pe fundalul imaginilor cu astronauţii? De ce flutură steagul dacă pe Lună nu există vânt? Cum au trecut de centurile de radiaţii Van Allen care înconjoară Terra şi care ucid un om în doar câteva minute? Specialiştii NASA au oferit explicaţii la aceste întrebări, dar răspunsurile lor au fost ignorate. Stelele nu apar pe fundal pentru că filmarea are o calitate proastă şi filmul înregistrează doar zona luminată de reflectoarele modulului Eagle. Deşi în imagini pare că steagul SUA flutură în vânt, este vorba de o iluzie optică, susţin specialiştii. 

Astronauţii au răsucit coada steagului pentru a o înfige adânc în terenul nisipos al Lunii şi din această cauză pe filmare se creează iluzia că steagul flutură. Şi în fine, răspunsul privind expunerea la radiaţiile de pe centura Van Allen care înconjoară Terra oferit de specialiştii NASA a fost că: astronauţii nu au petrecut în zona periculoasă decât două ore şi că naveta spaţială a fost concepută special pentru a-i izola de impactul cu radiaţia mortală. 

Protejaţi de costume şi de pereţii navei, astronauţii nu resimţeau decât o cantitate de radiaţii similară unei radiologii toracice, adică 8-11 milisieverţi. Când au revenit pe Terra, astronauţii au adus 382 kilograme de rocă selenară. Studiind rocile lunare, cercetătorii au descoperit sticlă, care putea fi produsă în două feluri: prin erupţii vulcanice sau în urma unui impact violent cu un meteorit care a topit şi evaporat piatra. 

Urmele lăsate de astronauţi de-a lungul misiunilor dintre anii 1969 şi 1972 sunt încă acolo pentru că pe Lună nu există aer şi nu bate vântul. Temperaturile de pe suprafaţa Lunii ating 127 grade Celsius pe perioada zilei şi coboară la -173 grade Celsius pe perioada nopţii, ceea ce a permis conservarea impecabilă a urmelor care au fost fotografiate de misiuni spaţiale finanţate de China, Japonia şi India. Aselenizarea din 1969 a fost urmărită în direct de peste 300 de milioane de pământeni, în condiţiile în care la vremea respectivă puţină lume avea un televizor în casă. 

Astronauţii au lăsat echipament pe Lună printre care şi panouri reflectoare care dacă sunt luminate cu un fascicol laser de pe Pământ permit măsurători de înaltă precizie. Ca un fapt divers, Buzz Aldrin se laudă în prezent că ”este primul om care a făcut pipi pe Lună”, pentru că la scurt timp după ce a coborât din modulul lunar a simţit ”că îl strânge vezica”. 

Michael Collins (88 de ani) cel de-al treilea astronaut care a rămas pe orbita Lunii la 20 iulie 1969 a mai participat la o misiune spaţială, Gemini, şi a povestit recent că ”a trăit senzaţia cuceririi Lunii prin intermediul colegilor săi Neil şi Buzz şi că nu are nici un regret”. 

Mistere legate de satelitul natural al Pământului

Un corp ceresc de mărimea lui Marte s-a izbit de Terra acum 4,5 miliarde de ani şi a trimis pe orbită o cantitate uriaşă de piatră şi praf stelar. Din aceste rămăşiţe s-ar fi format satelitul natural al Pământului, crede profesorul Christopher Palma de la Universitatea din Pennsylvania. De unde a venit acest corp ceresc, de ce nu a fost scoasă Terra de pe orbita ei din jurul Soarelui în urma coliziunii rămân încă mistere. Un alt mister este legat de descoperirea din 2009, când NASA a confirmat că a descoperit apă îngheţată după ce a forat în terenul lunar. Însă nimeni nu înţelege cum a ajuns apa aici, deşi s-a speculat că ar proveni de la o cometă. Teoria extratereştrilor care s-ar ascunde în partea nevăzută a Lunii este pe cale să fie confirmată sau infirmată de informaţiile pe care le va trimite pe Terra sonda chineză lansată în 2018 pe partea nevăzută a Lunii. Tot anul trecut, profesorul Peter B. James a descoperit o anomalie pe partea nevăzută a satelitului. Este vorba de o mare concentraţie de fier într-o zonă de la Polul Sud, numită Bazinul Aitken. Mulţi cred că ar putea fi vorba de rămăşiţele unei coliziuni cu un meteorit, însă după scanarea acelei regiuni au fost descoperite structuri relativ regulate ale concentraţiilor de fier.

Loading...