Cum te terorizează şefii pentru a te obliga să îţi dai demisia

Citeste tot despre: 

Hărţuirea psihologică a angajaţilor de către şefi duce la adevărate drame existenţiale. De multe ori, colegii colaborează cu „torţionarii“ împotriva „victimei“, de teamă ca ar putea ajunge în locul ei. Puţini dintre cei afectaţi de violenţa psihologică la locul de muncă ştiu că sunt victimele mobbingului. Agresiunea apare când şeful nu te dă afară, dar te determină să pleci.

Fostă
angajată a unei com­­­­panii de logistică, Cristina D. (36 de ani) a
suportat luni în şir umilinţele la care a supus-o şefa ei. Nou-venită în
companie, şefa şi-a intrat repede în atribuţii şi a început să-şi
„testeze" autoritatea pe subalternii ei, conform Adevărul.

"Pur şi
simplu nu suporta să vadă în jur competitori, oameni care, potenţial
vorbind, i-ar fi putut lua locul. Eu aveam experienţă mai mare decât ea,
aveam un CV beton şi fusesem prima propunere pentru postul pe care îl
ocupa ea. Numai că cineva de la vârf, în ciuda recomandărilor şefilor
mei direcţi, a spus «nu». Aşa a venit, pe pile, ea"
, povesteşte Cristina
Nu doar CV-ul „beton" a fost balastul care a tras-o în jos: „Simplul
fapt că arătam bine a fost un motiv în plus să se uite urât la mine.
Doamna era foarte departe de perfecţiunea fizică, dar compensa printr-o
excesivă dorinţă de dominaţie."

Cristina
a început să primească mai multe sarcini decât îi permiteau orele de
program. La început, a văzut în acest lucru o formă de apreciere. Dar
mustrările tot mai dese, nejustificate şi exagerate, de care avea parte
în faţa colegilor au făcut-o să înţeleagă că nu era vorba despre
apreciere. „Mi s-a atribuit, indirect, chiar calificativul «tâmpită»."
„Cât de tâmpită poţi să fii ca să scrii un deviz ca ăsta?"
, a întrebat-o
şefa ei, în timp ce cei patru colegi de birou, neobişnuiţi cu asemenea
manifestări, şi-au băgat nasul în hârtii.

Colegii, aliaţii şefului

„Mă simţeam jignită şi furioasă că eram umilită pe nedrept. De
câteva ori m-am încuiat în toaletă ca să plâng pe ascuns. Colegii îşi
dădeau seama, erau chiar jenaţi de ceea ce se întâmpla"
. Când unul a
încercat să-i ia apărarea, şefa a marcat decisiv şi premonitoriu
opoziţia dintre superior şi subordonat: „Cine ţine cu ea, ca ea va
păţi"
.

Cei care dăduseră semne de uşoară solidaritate s-au retras
speriaţi că şi-ar fi putut periclita poziţia. Cei cu care Cristina
avusese câteva conflicte în trecut au simţit că este momentul să o atace
şi ei, în felul lor. „În pauza de masă şi la fumoar plecau fără mine.
Simţeam foarte acut că prezenţa mea în grup devenise stânjenitoare. Eram
din ce în ce mai deprimată şi mai convinsă că locul meu nu mai este
acolo. După câteva luni, mi-am depus demisia"
, povesteşte Cristina. Ea
mai spune că nu a acţionat pe cale juridică împotriva şefei sale pentru
că nu ştia că acest tip de comportament este unul discriminatoriu ce
poate fi pedepsit.

Citeşte alt caz impresionant pe adevarul.ro!

Loading...
ClickPoftaBuna.ro 0
1
ClickPoftaBuna.ro : 0
ClickPoftaBuna.ro 1