Ce spun psihologii despre viața de după 15 mai: "Ne aflam într-o etapă de furie. Oamenii încă se tem"

20200505_185625.jpg

Raluca Ferchiu, psihoterapeut de familie și cuplu, și Diana Laura Ciubotaru, psiholog principal, specializat în psihoterapie sistemică de familie şi cuplu
Citeste tot despre: 

Nouă săptămâni! Atât au stat oamenii închiși în case din cauza pandemiei. Au renunțat brusc la stilul lor de viață, la activitățile de bază, la munca lor. De pe data de 15 mai vom putea ieși cu toții din case, însă întrebarea este "vom mai fi la fel?". E clar că această "pauză" a lăsat repercusiuni asupra psihicului. Doi psihologi renumiți, Diana Ciubotaru și Raluca Ferchiu, au explicat pentru Click! cum ne-a afectat și cum putem depăși acest moment istoric.

Psiholog principal Diana Ciubotaru, președinte Gamma Institute, și psiholog Raluca Ferchiu, coordonator Dept. proiecte Gamma Institute, spun că oamenii au fost martorii unui eveniment istoric. Pandemia de Coronavirus a impus restricții importante, iar psihicul nostru a fost afectat într-o anumită formă. Cum ne-a afectat pandemia, cum să ne comportam de pe 15 mai, dar și sfaturi despre revenirea la o viață normală aflăm de la cei doi psihologi.

Chiar înainte de apariția acestei pandemii, stilul de viață al majorității populației era unul accelerat, centrat pe task-uri, deadline-uri, pe a face, pe consumerism excesiv și pe o dezvoltare tehnologică ce a dus inclusiv la schimbări  climatice. Acum, tot acest carusel s-a  oprit brusc. Ne-am oprit din ceea  ce făceam și această schimbare bruscă a crescut foarte mult nivelul stresului și a anxietății, pentru că ”siguranța” și ”stabilitatea” percepute de mintea noastră au dispărut, iar viitorul poate fi doar prezis. Reacția de bază a omului la astfel de condiții de stres este de a oferi un răspuns de tipul ”fugă” sau ”luptă”, în ambele cazuri conducând la mobilizarea tuturor resurselor, inclusiv la nivel biochimic, ale organismului. În aceste condiții, anxietatea legată de a face față situației, duce la creșterea nivelului de cortizol (hormonul stresului), la ”uzarea” organismului și la afectări în ceea ce privește potențialul cognitiv, capacitatea de concentrare sau claritatea necesară pentru luarea unei decizii. Când acest nivel de stres continuă și se asociază cu o criză extremă, se declanșează  un proces  de  pierdere a stabilității (care era tradusă înainte printr-un viitor pe care noi ni-l imaginam) – practic suntem în procesul de pierdere a viitorului trecutului de dinainte.

Procesul de pierdere are mai multe etape: 
- etapa de șoc, negare (”poate că nu este adevărat”, ”mie nu mise va întâmpla” etc), 
- etapa de furie (”De ce se întâmplă asta?”, ”De ce mie/nouă?”),
- etapa de depresie, jelire a ceea ce am pierdut, după care intrăm în etapa de acceptare (diferită de resemnare) în care putem găsi un sens pierderii și ne putem reconstrui viața, integrând evenimentul sau perioada crizei.

Acum ne aflăm în etapa de furie, plină de ambiguitate, în care amenințarea este încă prezentă și în care această amenințare asupra vieții, îmbinată cu interdicțiile impuse și cu distanțarea socială au consecințe asupra comportamentului uman în sens individual (prin lipsa apetitului pentru viață, pentru inițiative) și în sens social, printr-un potențial crescut al conflictelor în relațiile interumane. În același timp, această etapă poate fi una plină de surprize, de incubare, de creativitate, în care s-ar putea să găsim soluții ne așteptate la provocările sau dificultățile pe care le întâmpinăm.

Ce urmează, de fapt, după această etapă? Există mai multe scenarii la care ne putem gândi:

  • Scenariul 1 – Toți oamenii ies, se revarsă pe străzi, supracompensează perioada de izolare și se dezvoltă o mobilitate extremă, ce va fi urmată de un ritm mai rezonabil, dar păstrând anxietatea determinată de amenințarea îmbolnăvirii; 
  • Scenariul 2 – Oamenii ies, dar majoritatea locurilor de socializare fiind închise, fie sunt frustrați, fie găsesc noi modalități de socializare, adaptate contextului actual
  • Scenariul 3 – După ce oamenii se întorc la muncă și la viața socială cu ”frâna de mână trasă”, descoperă noi forme de interacțiuni și un stil de viață în care pot consuma mai puțin și investi (bani, timp, resurse,energie) în altceva. Din cauza conflictelor generate de frustrare și a suportului pe care îl primesc pentru a rezolva dificultățile (de la psihologi și de la alți specialiști în relații interumane), este posibil ca oamenii să găsească idei creative de reorganizare la nivel familial și social.
  • Din cauza faptului că suntem în continuare într-o perioadă de criză, regulile din cadrul mai multor domenii de viață să se schimbe, ca de exemplu: profesorii să fie frustrați, dar vor continua să dea mai departe cunoașterea, întreprinzătorii să întâmpine dificultăți, dar economia va continua să funcționeze, pentru că este motorul societății, familia să se confrunte cu răni mai vechi sau mai noi, dar se vorajusta în matca evenimentelor la nivel macro, etc. Pentru că oamenii vor descoperi că dincolo de frica de moarte e o dorință de a trăi mult mai puternică, care o va depăși în intensitate pe prima.

Pentru a stimula această dorință de a trăi și de a face ca ieșirea din criză să fie mai ușoară, putem face câteva lucruri:

  • a) La nivelul modului în care gândim:

- Să observăm și să conștientizăm care sunt, concret, dificultățile pe care le întâmpinăm versus aspectele care funcționează și merg bine în viața noastră
- Să ne gândim la strategii de a rezolva problemele pe care le identificăm, setându-ne pe faptul căorice perioadă de criză este o oportunitate de schimbare
- Să planificăm mental viitorul așa cum ne dorim să arate, axându-ne pe aspecte cât mai concrete,pași mici (în termeni de zile, luni)

  • b) La nivelul comportamentelor:

- Să ne planificăm săptămâna, ziua și să inițiem activități care ne fac plăcere, la care, apoi, la finalul zilei, să reflectăm
- Să creăm  contexte  de conectare  și  relaționare cu  ceilalți, în  cele  mai diverse  moduri și  săîmpărtășim  ideile noastre cu  ceilalți;  s-ar putea să fim surprinși de modul în care răspund inițiativelor noastre.
- Să ne axăm pe activitățile pe care le putem face, iar cele care necesită schimbări, doar găsimalternative de ”implementare”, fără a renunța complet la a le face.
- Toate acestea, cu o atitudine de acceptare a schimbărilor care vin, cu o curiozitate de a vedea ce ne rezervăschimbarea și cu blândețe pentru toate emoțiile care apar în această perioadă, fără a ne cufunda în ele, ci doar ale lăsa să existe. Pentru că tot printre emoții, pe lângă frică, există și bucuria – Așa că decât să ne fie frică de viață, mai bine haideți o să trăim din nou, bucurându-ne de ea!
 

Loading...
ClickPoftaBuna.ro 0
1
ClickPoftaBuna.ro : 0
ClickPoftaBuna.ro 1