Patricia: «Am crezut că e o farsă când am fost chemată să fac parte din trupa Amadeus»

Violoncelista Patricia Cimpoiaşu (22 de ani), cea mai tânără componentă a trupei Amadeus, este fericită după ce a absolvit cu brio studiile Universităţii de Muzică din Bucureşti, secţia instrumental. Artista a acordat un interviu in exclusivitate pentru www.click.ro unde a vorbit despre începuturile sale în muzică, trupa Amadeus şi planurile sale de viitor.

Click.ro: Patricia, de la ce vârstă studiezi muzica şi când ai pus prima oară mâna pe un violoncel?

Patricia: La vârsta de 9 ani am început să studiez muzica. Primii doi ani au fost mai mult ca o joacă. Am studiat în particular pianul şi teoria muzicii. Profesorul cu care lucram, le vorbea mereu părinţilor mei despre rezultatele mele, îndrumându-i să mă dea la o şcoală de muzică. El observa că lucram cu mult drag, eram foarte receptivă şi susţinea că am talent (zâmbeşte).

La scurt timp, părinţii ne-au cumpărat un pian şi totul a devenit din ce în ce mai serios. Peste puţin timp, părinţii au decis să ma transfere la Liceul de Arte din Buzău. După proba de aptitudini, mi-au fost prezentate instrumentele la care puteam să mă înscriu. Aşa m-am îndrăgostit eu de violoncel... la prima vedere.

Cum ai ajuns în "familia" Amadeus?

În 2007 am participat la un masterclass de muzică la Sighisoara. În fiecare an participam la aceste cursuri de vară unde lucram cu profesori din întreaga Europa. Acolo am cunoscut-o pe Alina, care în acea perioadă făcea parte din trupa Amadeus la violoncel, însă acest amănunt nu îl aflasem atunci. La câteva zile după terminarea cursurilor, am primit un telefon din partea lui Adrian Ordean, managerul de atunci al trupei Amadeus, care mă întreba dacă nu vreau sa fac parte din proiect, deoarece violoncelista lor, Alina, urmează să-şi facă masterul în Italia şi tocmai le vorbise despre mine.

Prima oară am crezut că este o farsă şi am refuzat susţinând că nu am timp şi urmează un an greu pentru mine, fiind anul în care aveam de susţinut bacalaureatul. Apoi am stat şi m-am gândit timp de vreo 30 de minute, făcând tot felul de legături aşa că m-am dus să mă consult şi cu ai mei, care evident m-au pus să sun înapoi. Totul s-a dovedit a fi real... Aşa am ajuns să fac parte din Trupa Amadeus.


În această vară ai absolvit studiile Universităţii de Muzică din Bucureşti, secţia instrumental, violoncel..

Da, săptămâna trecută am susţinut ultimul examen... Acum am de recuperat multe nopţi nedormite ca orice proaspăt licenţiat. Tema licenţei mele a cuprins patru piese integrale din repertoriul de violoncel şi două lucrări camerale.

Am ales lucrările cele mai dragi mie şi care mă reprezintă cel mai bine: Suita 1 Pentru Violoncel Solo de J. S. Bach, Sonata a II-a pentru violoncel şi pian de Beethoven, o piesă pe ritm de jazz - Variaţiunile 1-4 pentru violoncel şi pian de Andrew Lloyd Webber - şi în final concertul pentru violoncel şi orchestra -Variatiuni pe o temă rococo de Ceaikovski. Iar pentru muzica de cameră am avut o lucrare de Bach cu violoncel, flaut şi clavecin şi Trio Londonez de Haydn pentru violoncel şi doi flauţi.

Ai de gand sa te inscrii la masterat sau doctorat?

Încă nu m-am hotărât în legătură cu masterul. Sunt o persoană foarte exigentă şi îmi doresc să fac totul perfect, iar asta ar însemna să aleg între master, doctorat sau tot ce înseamnă Amadeus.

Fiind o facultate destul de grea şi care necesită studiul zilnic şi implicare totală, este foarte greu să faci două lucruri în paralel foarte bine şi mulţumit, deoarece Amadeus înseamnă o responsabilitate la fel de mare... repetiţii, concerte, turnee, proiecte noi. Iubesc trupa Amadeus enorm şi asta nu mă face să renunţ la cea mai mare iubire a mea, violoncelul. E clar că de muzică nu ma voi lăsa niciodată chit ca e în domeniul clasic sau cel ce implica trupa.

Ce planuri de vacanţă ţi-ai făcut pentru aceasta vară?

Încă nu am avut timp să-mi organizez nimic, dar ştiu că voi începe chiar de astăzi cu o vizită acasă la Buzău unde am tot ce-mi trebuie pentru un început de vacanţă şi relaxare... De la mâncarea mamei delicioasă, sărmăluţele bunicii la câteva ore petrecute în natură pescuind, călărind caii, alergând cu câinii pe coclauri, admirând măgărusii mei şi poneiul cel năzdrăvan.