Golănii publicitare, trucuri ordinare, dar plăcute. Căci, ce poate visa o populaţie de videonanişti, teleaşti obsedaţi, uşor perverşi, mai plăcut, ca după un fald, după un sutien, după un abie (vine de la "dezabie"), să vadă carnea, ţâţoanca, pielea, sfârcul.

Fără taxe la contul net, fără taxe la ProTV, ci doar pe impozitul de stat, sau dacă era la TVR, pe banii publici. Jos preţ, ţâţuca nenii, mameluţo video.

Ai făcut-o la preţ mic. Doar pentru o etapă dintr-un concurs. Poate vineri te lasă glezna, calci strâmb, te duci cu fesierele la vedere şi pe parchet şi atunci degeaba ţi-ai arătat concavităţile superioare, muntele lui Venus pectoral - nu e un sacrificiu inutil?

Să nu spui că a fost o întâmplare. Ca şi cu Janet. Singura şi dramatica întâmplare a fost pe TVR cu Narcisa pe care după emisiune a lăsat-o bărbatul.

Reality! Narcisa, ce sâni, ce piele, ce carnaţie! Aproape ca la tine. Şi atunci, cum să mai cred eu în spontaneitatea gestului, căci asta a fost la o etapă de mijloc.

Dacă ajungi la finală, fac pariu că ţi se va rupe elasticul de la chiloţei. Şi pe sub ei nu mai ai nimic.

Nici măcar blana ursului din pădure. Ce spectacol frumos este viaţa când dansezi şi pentru mine.

Atenţie, pot fi chiar libidinos. Dar, nu pun botul, parol!

George Stanca

Mâine, despre Dani Oţil