Scrisorile lui Stanca. Dragă Mircea Lucescu,

Nu mi se pare prea cușer că acum vom ține implicit cu o echipă a imperialismului rus, fiindcă pe tine te iubim necondiționat.

 Devreme ce ai trecut la o echipă din Imperiu. Să cred că Donețkul cu stadion cu tot a fost bombardat de trupele sovietice, pardon, rusești, ca să vii tu la Petersburg? Vezi tu, când țineam cu ukrainenii, era una, ei erau victime. Acum tu, victima, ai trecut la o echipă din Imperiu. Dar știi că oricum vom fi de partea ta. Acum, Hai Zenit! Șaiubu! Vor striga masele de români imparțiali pro-lucescani. În plus, că ne place sau nu, omul se duce la muncă acolo unde câștigă mai bine. Astea sunt legitățile acestui secol. ”Sec XXI, dacă nu va fi barbar va fi și mai barbar” (vezi George Stanca: ”Opere Complete” Ed Click!, București, 2017, pag 1...). Numai că îți doresc să ai o conducere la fel de înțelegătoare, elastică și permisivă, cum a fost cea a tătarului Rinat Ahmet(ov)... la Șahtar. Aud că la Sankt Petersburg lucrurile se vor complica. Fiindcă ar fi echipa lui Vladimir Putin. Care îl are ca prieten și partener de cafea, Londra – așa umblă vorba – pe bossul lui Chelsea. Sau mai nou, și pe cel de la Arsenal. Ești, așadar, la porțile Palatului de Iarnă. Cât despre soarta ultimilor lui locatari, Romanovii, știi ce s-a întâmplat. Atenție mare...! Glumesc, desigur. Dar în gluma mea e totuși o mică informație. Dacă până acum erai partener de dialog - și încă unul constructiv – direct cu patronul, aci vei discuta doar cu consilierii, arar cu șefu personal.Dar, una peste alta, totul e să nu te faci de râs, să iei campionatul, să accezi în competițiile europene ca și cu ukrainenii. Imaginea ta de basm - un crai ukrainean călare pe cai albi, cu o rusalkă-n brațe - s-a cam spulberat, dacă ai trecut la inamicul rus. Vei spune persuasiv și locvace, că tu nu faci politică, fotbalul e fotbal. Știi că nu e adevărat. Știi mai bine ca mine, că politicul e legat de fotbal. Și mai ales de banii lui negri... Cauțiunea ta despre puritatea sportului este una romantică. Chiar idoată pentru un veac cinic.Sunt și avantaje. Salariul imens. Apoi, diplomatic, ne mai apropii, totuși, de un vecin cu care–i bine să nu fii dușman. Și poate mai topești din gheața de la Deveselu. Și excesul unui matroz în derivă” pe linia Washington-Londra- București”...Succesuri!