Dragă Florin Andone,
Tată lumea fotbalistică de la noi și de la ei vorbește azi despre tine. Nu ai luat un premiu cine știe ce... De fapt, nici nu ai luat un premiu. Ai câștigat prin muncă, pe merit și mai ales la numărul concret de goluri, titlul de Jucătorul lunii decembrie în Spania. În Primera Division.
La fotbal, nu la bambilici, nici la belit pisici. Nu ți l-a acordat vreo comisie să iei, ca unu Cărtărescu la noi, mai toate premiile, ca să te consoleze că n-ai prins Nobelul, dar...să nu le-amestecăm...
Te urmăresc de mult... de fapt de când a început să se vorbească despre tine... și deja am fost iritat. Așa cum eram și la cazurile Sânmărtean, Budescu or Alibec. Nu, domnule, nu te vedeai! Nu te vedeau ei. Erai prea departe, acolo în Spania... Numai eu și mai ales o țară-ntreagă nu că te zăream ca ăia răspunzătorii, fie el și Tata Puiu, ci te răsvedeam... Miopie și prostie. Prejudecată și mândrie... Ești, în fine, la lot. Te-au primit. Te-au văzut până și orbii ăia care erau plătiți să te vadă...Probabil că niște unii, niște alde Nimenii patriei, nu te văd nici acum.
Mă bucur chiar că ești român, dar nu ești pe standardul numit ”produs al fotbalului românesc. Ca Hagi, Popescu, Răducioiu, Dorinel, Mutu, Lobonț, Radu, Săpunaru și ceilalți, Tătărușanu. Tu ești un produs românesc al fotbalului spaniol. Oi fi tu născut la România, dar ai jucat numai acolo, ce ghinion! Și mai ai un ghinion că acuma, de când cu titlul din decembrie, e toată țara cu ochii pe tine. Speranțele noaste sunt la tine, spaniolul taichii...
Să știi că la ultimul meci, cel dintre Deportivo și Villareal, 0-0, ai ratat golul capital. Ai avut o foarfecă excelentă, pe care ai dat-o în bară. Era să fie, zice presa vremii, golul lunii, săptămânii, etapei, mama dracu’, dar uite că nu a fost. Mai e timp. Nu să convingi, ci să arăți că ești mare și vei fi și mai mare... Astfel ca Diaspora noastră și poporul din țară să se mândrească cu tine că ești de-al nostru. Sau că noi suntem de-ai tăi, copile. Iar tu, să ne aduci și alte bucurii. Că de unde să ne mai vină altele? Nu vezi ce face singura noastră ”speranță de țară”, care era Simona Halep? Care parcă fuse și se duse... și ce frig e la Moskovaaaaa! Dar, vorba ogorarului român: o veni ea, vara...!
