De Profundis: Costică Ştefănescu

Ultima actualizare:

    † Costica Stefanescu
† Costica Stefanescu

S-a dus un an de când s-a dus şi Costică Ştefănescu. Marele fotbalist. Marele apărător. Marele Mit. Marele căpitan al echipei naţionale... şi al Craiovei Maxima. Care s-a minimalizat de tot... (ca şi Rapiduleţul meu... să nu zică lumea că am ceva cu juveţii.) Şi iată, privindu-l, regretându-l şi evocându-l zilele acestea pe Costică mi-am mai amintit ceva comun.

M-am născut, tot graţie olteanului de tata - tată natural, că de crescut şi rapidist mă făcu celălalt tată, Nea Marin, lumina vieţii mele n.a. - la Săbărenii lui Costică. La dispensarul de acolo. Poate că  şi relevând acest amănunt banal şi cam esenţial, punctul geografic al venirii pe lume, Costică m-a învăluit cu o tandreţe protectoare care a sfidat mereu propensiunile mele fotbalistice pro-giuleştene, adevăratul meu loc de  identitate. Dar asta, ce părea a ne despărţi, ne-a unit. Văd, apoi, în ultimii ani, o luptă extrem de mediatizată pentru banderola de căpitan. La naţională. Pe care o dă, de care dispune selecţionerul. Ba Mutu cândva, ba Marica, ba Etcaetera...

Or, să ne fie clar, pentru unul ca mine, care a văzut ceva fotbal românesc şi rapidist în viaţa lui, a fi căpitan nu mai e ce era. [Dar ce mai e ce era în această ţară în disoluţie care, singură, creează momentul propice ca să primim musafirii cu katiuşe? Şi momentul e aproape...]. Căpitan nu poate fi oricine, ca acum. Trebuie un CV, trebuie fapte. Acum, a fi căpitan e doar o toană, să nu zic fiţă a selecţionerului. Punct. De aia, ca să-l scot pe Costică din derizoriul de azi, afirm: Ştefănescu a fost Marele Căpitan al naţionalei.

Ehei, Costică, ai pierdut clipe amare de când ai plecat. Sandu nu mai e preşedinte, Chivorchian s-a cocoţat armeneşte pe catarg. Toţi mahării - Jiji, Borcea, Giovani, Victor, jiogodia de MM, până şi pierdutul Jean, cu un picior lângă tine, cred că-l şi vezi - sunt la puşcărie. Craiova şi-a cam revenit, dar tot ameţită e. Fotbalul e pe sponci. NouVenitul realizează doar răzbunări. Se joacă tot cu stadioanele goale, evocând cimitirul... Ţara e-n decădere... şi nici eu, cel care-ţi scriu, nu mă simt prea bine...

image
image
image
image
image
image
image png
banner zurli png
casa adela popescu colaj jpg
banner catalin dobrescu oana radu png
tavi clonda si gabriela cristea e1676360535995 jpg
banner rona hartner png
banner madalin ionescu png
banner denisa manelista png
image
actualitate.net
image
actualitate.net