Divele fără vârstă: Sophia, Brigitte, Ursula şi Claudia

Divele fără vârstă: Patru frumuseţi emblematice, a căror faimă sfidează timpul

Actriţe adorate de-o lume întreagă, zeiţe ale modei, femei fatale care au stârnit pasiuni mistuitoare.

Pe vremea când Photoshopul încă nu era inventat, marile doamne ale cinematografiei nu se sfiau să-şi etaleze formele apetisante, în ţinute care înnebuneau bărbaţii. Şi nici nu era nevoie să arate prea mult pentru a fi misterioa­se, senzuale şi incredibil de frumoase. Cu aerul lor de femei inaccesibile, divele Vechiului Hol­lywood erau, prin anii ’50, ambasadoarele ele­ganţei desăvârşite. În epoca haute couture-ului de aur, marcată de New Look-ul lui Christian Dior, de moda androgină lansată de Coco Cha­nel ori de minijupul lui Yves Saint-Laurent, ele aduceau acel plus de glamour noilor fuste cu jupon, pantalonilor corsar ori pantalonilor ţiga­retă, rupând vechile rigori ale clasicului fashion. Ce mai aveau în comun aceste femei, dincolo de chipul lor perfect şi de aparenţa unei vieţi fericite? Poveştile triste de viaţă şi amorurile rănite, trăite în tăcere în spatele cortinei, dar şi atracţia pentru un anume bărbat, el însuşi unul dintre cei mai şarmanţi idoli ai marelui ecran şi sex simbol ai acelor ani frumoşi şi ne­buni: Jean-Paul Belmondo.

Sophia Loren

Considerată una dintre cele mai frumoase femei din lume în anii ’50-’70, cea mai apreciată actriţă italiană din toate timpurile a mărturisit că mul­ţi producători nu erau deloc încântaţi de aspec­tul ei fizic, în ciuda faptului că era deţinătoarea titlului Miss Eleganza Italia. „Se plângeau că am gura prea mare ori nasul prea lung. Mi-aduceau aminte de soldaţii cărora le ceream în copilărie câte ceva de mâncare şi care mă strigau «stuzzi­cadenti», adică scobitoare. Dar, încetul cu încetul, au învăţat să-mi «exploateze» frumuseţea“, poves­tea cea care a părăsit sărăcăciosul orăşel Pozzuoli, de lângă Napoli, pentru a-şi face un rost la Roma. Şi, într-adevăr, frumuseţea a ajutat-o pe Sofia Villani Scicolone (pe numele ei de fată) să pună o pâine pe masă, lucrând ca model şi participând la concursuri de frumuseţe.

Într-un astfel de concurs, în 1950, a fost remar­cată de producătorul Carlo Ponti, care i-a oferit primele roluri de cinema şi pe care l-a făcut să di­vorţeze de Giuliana Fiastri. S-a căsătorit de două ori cu el, prima dată în 1957, dar fiindcă, în acea perioadă, divorţul nu era legal în Italia, Ponti ris­ca să fie acuzat de bigamie. „Am fost ameninţată cu excomunicarea, mi-au spus că voi arde în flă­cările veşnice ale iadului, şi pentru ce? Mă îndră­gostisem de un bărbat însurat, a cărui căsnicie se terminase de fapt, demult. Voiam să fiu nevasta lui şi mama copiilor lui. Am făcut tot ce am putut ca relaţia noastră să fie legală. Cu toate astea, am fost consideraţi nişte păcătoşi. Mi-aduc aminte că în luna noastră de miere am plâns ore în şir în loc să mă bucur“, povesteşte ea în autobiografia lansată pe 20 septembrie, cu ocazia aniversării ei de 80 de ani. Când s-au întors la Roma, ca să evite arestarea lui Carlo, n-au apărut împreună în public şi au trăit sub nume false. Apoi au decis să emi­greze în Franţa, unde au deve­nit cetăţeni francezi, iar Ponti a putut să divorţeze.

Pe 9 aprilie 1966, la Sèvres, au devenit soţi cu forme legale şi au trăit împreună vreme de 50 de ani, până la moartea lui din 2007, la vârsta de 94 de ani. Rămasă văduvă, Loren a spus atunci că nu s-ar putea recăsători: „Viaţa mea nu e un basm şi mă doare şi acum să discut despre dispa­riţia soţului meu. Ar fi imposibil să iubesc pe altcineva“. În tinereţe, însă, Loren, pe care au curtat-o mulţi bărbaţi importanţi din industria filmului, a avut o slăbiciune pentru Cary Grant. Ea şi actorul american s-au îndrăgostit în 1956, când italianca avea doar 22 de ani şi avea deja o relaţie cu Ponti. Grant avea 52 de ani şi era la a treia căsnicie. Dar asta nu l-a împiedicat s-o ceară de soţie în timpul filmărilor pentru „Mândrie şi pasiune“. Mărturie stau bile­ţelele de dragoste trimise de Grant, ale căror copii se regăsesc astăzi în autobiografia sa. Pe unul din­tre ele scria: „Iartă-mă, fată dragă. Te presez prea mult. Roagă-te – aşa voi face şi eu – până săptă­mâna viitoare. La revedere, Sophia. Cary“.

Mai târziu, actriţa preciza că a ales familia în detrimentul unei posibile poveşti de iubire fur­tunoase, fiindcă nu a conceput niciodată ideea de a fi măritată cu un bărbat care să nu fie de origine italiană şi nici n-a vrut să părăsească un soţ pe care îl vedea ca pe un tată şi care reprezenta o ancoră în viaţa ei: „Ştiţi, a trebuit să fac o ale­gere. Carlo era italian şi aparţinea lumii mele. Am ştiut că a fost corect modul în care am procedat. La momentul respectiv nu am avut niciun fel de regrete. Eram îndrăgos­tită de soţul meu, dar aveam numai 23 de ani. Nu m-am putut hotărî să mă căsăto­resc cu un star dintr-o altă ţară şi să-l pă­răsesc pe Carlo. Nu m-am simţit capabilă să fac acest pas decisiv“.

Vezi foto şi amănunte despre cele patru frumuseţi emblematice