Editorial George Stanca: O înfrângere norocoasă
A mizat, nu fiindcă a vrut, ci pentru că nu a putut. Nu a avut. Nu are decât cam ce a arătat duminică: un lot subțire de sugari în ale fotbalului. Se fac ei mari. Până atunci s-ar putea să retrogradeze, să se felimenteze și alte teze.... Că, o fură acasă cu 1-0, nu e cine știe ce scor, dar sunt trei puncte! Dinamo cu ele, uite tu, e-n cer , visează deja la Europa! Noi?, cu ale noastre nevoi... Ne bucurăm că nu vom da cu țeasta insolventă în plafonul Evropii, că doar ne spărgeam capul. Așa , fu pentru Rapid doar o înfrângere norocoasă... Dacă se trezeau rapidiștii în plină zi, în plină Europă... unde nu aveau nici bani, nici voie? Ce tragedie am evitat. Mersi, Danciule, mersi neică...
Duminică la Atheneu,la ziua președintelui Iliescu, l-am întâlnit pe dl Văcăroiu. "Nenea Nicu" al nostru, marele rapidist al politichiei, marele suporter... Nu te duci la meci pe Giuleşti a fost întrebarea spusă în cor cu dl Florin Georgescu, stelistul ? Nu vreau să văd cum ne umilesc ăia, am spus... Și, brusc mi-a venit în minte o secvență după o victorie cu Dinamo, când Costică Mincea, șeful galeriei a intrat în biroul conducerii, unde se afla premierul Văcăroiu, a căzut în genunchi, și-a făcut cruce și a clamat: "Dom Văcăriu, să moară mama, i-am bătut pe Dinamo! Dacă mai batem și pe Steaua, putem să retrogradăm liniștiți..." Atât e rivalitatea de mare...
Dar, fiindcă tot am evocat pe Mincea și pe Ion Iliescu: când Mincea a aflat că președintele Iliescu e rapidist (dimpreună cu doamna Nina) a spus una genială: "Bre, Președinte poate să fie el și Fidel Castro, numai să țină cu Rapid..." De morți numai de bine...
