EXCLUSIV! Hagi: «Îmi sărbătoresc ziua din cinci în cinci ani»

Click: Cum şi-a sărbătorit Hagi ziua de naştere?

Gheorghe Hagi: Acum n-am făcut nici o petrecere, au venit doar rudele şi prietenii pe la mine. Ziua mi-o sărbătoresc din cinci în cinci ani, atunci fac o reunire mare.

Voiam să plec la Constanţa, dar n-am avut cum din cauza vremii. Soţia şi fata sunt aici, cu mine, doar Ianis a rămas acolo, se antrenează. Nu-i prea convine, dar asta e.

Care e cel mai frumos cadou pe care l-ai primit?

Nu-mi plac cadourile. O singură dată am cerut un cadou, o minge. Când aveam trei sau patru ani.

Şi mi-au luat una de cauciuc. Şi acum ţin minte. Acum îmi fac copiii surprize împreună cu soţia. Îmi scriu bileţele, îmi iau tort.

Câte mesaje primeşti de ziua ta?

Mi se înroşeşte telefonul. Mă felicită o mulţime de oameni, din ţară şi din străinătate. E plăcut să ştii că ţine atâta lume la tine, că eşti apreciat.

Când erai mic cum sărbătoreai?

Nu era nimic deosebit nici atunci. Îmi plăcea că am prietenii lângă mine. Şi mâncam ce era mai bun în casă.

Eram băiatul din familie, cel mai mic şi eram răsfăţat. Ai mei au mai avut un băiat, dar care n-a trăit.

Şi tata ţinea mult la mine. Nimeni nu se apuca de mâncat, până nu mă aşezam eu la masă.

Ce fel de tată eşti?

Nu sunt dur, dar sunt exigent. Soţia e pe partea de şcoală, ea îi mai ajută pe copii la lecţii. Ne-am repartizat funcţiile, fiecare cu aria lui.

Eu sunt afară, pe teren. Copiii ştiu că îi sprijinim, dar trebuie să facă bine, nu prostii. Contează pe noi în lucrurile bune.

Vreau să mă vadă pe mine ca un exemplu. N-ar trebui să fie o povară numele Hagi, doar pentru unul slab e.

Eu am luat cele mai multe concepte de viaţă de la părinţi. Şi am rămas cu lucrurile astea toată viaţa.

Poate dure la vremea lor, dar m-au ajutat mai încolo.

El e cu fotbalul. Kira cu ce e?

Cu umanul. Are 16 ani, e la British School. Desenează, compune, face teatru, regie. Partea artistică.

Şi citeşte foarte mult, enorm. Dă gata la două zile câte o carte. E foarte responsabilă. E ea mai minionă, aşa, ca fizic, dar e matură.

Le-ai lăsat libertatea copiilor de a alege ce vor să facă în viaţă?

Copilul trebuie să facă ce-i place. Eu am vrut să facă tenis, ei nu i-a plăcut. Nici o problemă.

Dar de la o vârstă copilul deja trebuie să decidă ce va face şi e obligat să-mi zică ce vrea.

Aşa, ne trezim şi nu ştim ce vrem să facem, asta nu e OK. Trebuie să facă ceva, nu să doarmă.

Că aşa, dacă doarme şi munceşte tata tot timpul şi îmi dă tata, nu merge...

Cum o să fie Hagi la pensie?

Cred că voi fi cel mai fericit pensionar. O să am 300 de copii la Academie.

Ca să-ţi fie bine la bătrâneţe, trebuie să investeşti cu cap în copii.

Cum te relaxezi?

Nu prea am timp liber, sunt prins în tot felul de activităţi. Dar când am ocazia, mă uit la TV la tot ce înseamnă sport.

Mă uit şi la handbal şi la baschet. În Spania, mă uitam la NBA. Am rămas şi acum fan.

Care crezi că e cel mai mare defect al tău?

Aş vrea să fiu mai rău, mai rece, câteodată, dar nu pot. Mă aprind rar, dar tare.

E furtună când mă enervez. Sunt aromân, spiritul ăsta nu dispare.

La ce filme te uiţi?

Îmi plac cele cu Al Pacino. Iar dintre cele româneşti, cu Stela Popescu, Arşinel şi Jean Constantin. Că era de-al meu, din Constanţa.

Ai vreun motto în viaţă?

Da, îmi place să spun că m-am născut să câştig, nu să exist.

Ce urăşti cel mai mult?

Minciuna şi falsitatea.

Dar ce te face fericit?

Golul şi copiii.

Personalitatea preferată din istorie?

Napoleon. Un om cu viziune mare. În general, îi admir pe cei care au realizat ceva, care au dovedit că au valoare.

Care e cea mai mare teamă a ta?

Să nu sufăr mult atunci când plec din lumea asta. Să plec liniştit, aşa cum am şi venit.

E ceva ce ai fi vrut să ai acum şi nu ai?

Da, părinţii. Din păcate, i-am pierdut prea devreme.

Planurile lui Hagi

Vrea să scoată la vânzare acţiunile Academiei. „Acum am şi un club de fotbal, care e o societate pe acţiuni, şi care necesită un buget mare.

Vreau să-mi găsesc parteneri acţionari, vom face o vânzare de acţiuni. Proiectul e atrăgător, tânăr, frumos, de mare perspectivă. Garanţiile sunt brandul Hagi şi patrimoniul pe care-l avem".

Să facă din Viitorul clubul numărul 1 din România. „Cu Academia avem un plan de cinci ani, au trecut trei până acum, suntem în grafic.

Cu Viitorul e un proiect tot pe cinci ani, în care vreau să devenim clubul numărul 1 din România".

Se gândeşte să construiască un stadion. „Nu ştiu unde vom juca din vară dacă vom promova, dar nu pe Ghencea.

Oricum, mă gândesc şi să construim un stadion al nostru, la Constanţa. Dar nu singur investitor, ci cu acţionarii".

În Liga 1 va antrena doar la Viitorul. „Ar fi o incompatibilitate să antrenez o echipă în Liga 1 care să fie adversara Viitorului, aşa că nici de Steaua nu se poate vorbi.

Dacă promovăm, e exclus să fac aşa ceva, e imposibil. Dacă vom deveni cei mai buni din România, atunci aş putea reveni pe bancă la Viitorul".

Academia să fie un centru al Europei de Est. „Deocamdată trebuie să fim cei mai buni pe plan intern, dar apoi ne putem gândi şi la nivel internaţional.

Nu exclud varianta să vină copii din străinătate la noi, să fim un centru puternic în Europa de Est".

Infrastuctura va fi gata în 2013. „Cel mai târziu în 2013 va fi gata toată infrastructura la Academie.

Eu am spus iniţial 2012, dar ne-a tras puţin în spate şi criza asta. Mai trebuie doar clădirea principală, restul sunt toate terminate".

«Credeam că puteam fi campioni mondiali în '94»

Hagi spune că are doar două regrete în cariera sa de fotbalist: „Îmi pare rău că n-am câştigat Balonul de Aur şi că n-am luat titlul mondial cu România în 1994.

Sunt convins că puteam câştiga atunci Campionatul Mondial. Credeam asta încă dinainte de turneul final.

Simţeam că aveam o echipă puternică, vorbeam între noi, jucătorii, şi cu antrenorul despre asta, că putem deveni campioni mondiali".