Click.ro lansează o secțiune specială: 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial
Anul 1916 a însemnat un moment de cotitură în istoria României. Marele Război era în plină desfășurare. Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand deschisese cutia Pandorei. Europa căzuse pradă sentimentelor naționaliste și revanșarde. De la nord la sud și de la est la vest, moartea era singura constantă a Bătrânului Continent.
La izbucnirea Primului Război Mondial, România era o țară aflată la finalul unei etape istorice. De mai bine de 50 de ani, se finaliza un proces de modernizare la capătul căruia aveam să alegem un drum important. Dar balansam între Occident și Orient. Priveam cu ardoare la modelul Europei civilizate bazat pe industrializare și urbanizare, dar nu știam cum să ne desprindem de metehnele balcanice.
Poate tocmai de aceea, în România, dezbaterile din societate erau mai aprinse ca niciodată. Ne doream, mai mult ca oricând, dobândirea teritoriilor românești care erau sub ocupația austro-ungară: Transilvania, Bucovina și Banatul. Totodată, conștiința societății noastre nu uitase că, după Războiul de Independență (1877 - 1878), Imperiul Țarist, fostul nostru aliat, anexase sudul Basarabiei. Visam cu ochii deschiși la România Mare. Aveam de ales: cu Puterile Centrale (Germania, Imperiul Habsburgic, Italia, Bulgaria și Imperiul Otoman) sau cu Antanta (Franța, Anglia, Imperiul Țarist)? Cu nemții sau cu francezii? Ardealul sau Basarabia? Intrarea în Primul Război Mondial, în cele din urmă, de partea Antantei, avea să deschidă drumul spre Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Un drum care nu a fost deloc ușor, presărat cu jertfa supremă a sute de mii de români.
