Părinţii lui Robert Mihai Gherman din Bucureşti sunt în pragul disperării.
Privesc neputincioşi cum li se stinge băiatul şi aşteaptă plângând banii salvatori de la institutiile statului.
Mai au nevoie, însă şi de ajutorul nostru.
„Suntem doi oameni simpli, cu doi copii. Nu avem casă, locuim la părinţi, deşi muncim zi-lumină. Însă vrem să ne salvăm copilul mai mare, pe Robi, care nu se simte prea bine în ultima perioadă. Analizele ies din ce în ce mai prost şi a ajuns să facă transfuzii de sânge în fiecare săptămână pentru a se mai putea ţine pe picioare.De mâncat nu prea mai mănâncă şi asta ne îngrijorează şi mai rău. E atât de slab încât nici venele, şi aşa sparte de la atâtea înţepături, nu se mai văd.Noi am reuşit să facem demersuri la statul român să ne ajute cu bani şi suntem pe cale să reuşim, cum vedeţi din documente", ne-a scris mama lui Robert în scrisoarea adresată campaniei „Din inimă pentru copii".
Pentru Robert, frăţiorul său, Alexandru este singura fiinţă care-i dă tăria să se lupte cu boala. Acum nu se mai pot juca prea mult fiindcă pe Robi îl dor mâinile, găurite de acele de seringă
Vizita făcută acasă la ei, ne-a dezvăluit fără menajamente drama acestui copil, chinuit de 11 ani cu ace şi seringi pentru a rămâne în viaţă.
Robi a fost diagnosticat cu Talasemie Majoră când nici nu împlinise un an. Avea 7 luni, în iulie 1998, când a făcut dintr-odată convulsii.
Părinţii l-au dus repede la Spitalul „Marie Curie". Medicii le-au pus pe seama unei stări febrile, cauzate de o răceală. Doar că Robi nu era răcit, iar părinţii s-au gândit că pot fi din cauza vaccinului.
A primit tratament şi totul a fost bine o lună. În august, Robi a făcut din nou convulsii. Ajunşi de urgenţă la acelaşi spital, medicii i-au făcut analize amănunţite.
Testele de specialitate au arătat că Robi are Talasemie Majoră. De atunci a început transfuziile de sânge.
Părinţii au reuşit să depună dosarul medical al copilului la Direcţia de Sănătate Publică a Municipiului Bucureşti (DSPMB), solicitând ajutor financiar pentru un transplant cu celule stem de la donator neînrudit, Robi neavând donator compatibil în familie.
Dosarul cu numărul M.S. 42538 a fost depus pe 8 septembrie 2009. DSPMB a ales deja clinica în care Robi urmează să se interneze, medicii de la Spitalul Universitar „Vall d'Hebron" din Barcelona.
Costurile necesare transplantului urmează să fie suportate de statul român, din Fondul de Solidaritate (Ordinul 50). Familia aşteaptă ca dosarul să ajungă de urgenţă la Ministerul Sănătăţii şi apoi la Guvern pentru a fi abrobat, Robi urmând să primească suma de 114.608,26 Euro.
Mai sunt necesari 2.000 de euro pentru transport, cazare şi alte tratamente neprevăzute, bani pe care vă rugăm să ne ajutaţi să-i strângem pentru Robi.
Cu ajutorul vostru, acest băieţel poate avea şi el prima primăvară frumoasă din viaţa lui!
Robert Gherman a primit acceptul pentru transplant la o clinică din Barcelona
Fii bun, ajută!
CONT LEI: RO88 PIRB 2501 7244 0500 3000
CONT EURO: RO25 PIRB 2501 7244 0500 2000
Cod swift: PIRB ROBU; Banca Piraeus, sucursala Pipera.
CUI R18990288
Conturile aparţin Fundaţiei COSMIR a trustului Adevărul Holding.
*******************************************************************
Sute de copii aşteaptă o mână întinsă
* Ştiaţi că într-un singur an, lună de lună, prin trei secţii de oncologie pediatrică din trei spitale bucureştene îşi trăiesc chinul vieţii şi al morţii peste 220 de copii şi adolescenţi? Alte câteva sute sunt internaţi prin spitalele din ţară.
* Ziarul Click! vă va spune o parte din poveştile lor triste deoarece aceşti copii au nevoie de noi toţi ca să trăiască.
Cancerul îi doboară doar pe cei diagnosticaţi prea târziu sau ai căror părinţi nu ştiu sau nu găsesc resurse să se lupte. Micuţii sunt viteji si, chiar dacă nu înţeleg de ce sunt bolnăviori, ştiu că trebuie să stea în spital, ca „nenea" sau „tanti" doctor să-i vindece.
Îşi iau porţia de chimoterapie sau radioterapie - unii sunt operaţi, iar mulţi dintre ei supravieţuiesc.
Pleacă acasă după două săptămâni sau o lună - dacă „au noroc". Chiar şi fără un picior sau o mână, fără un rinichi sau o coastă, fără păr, fără gene şi sprâncene.
Dacă nu au noroc din prima, stau cu lunile în spital. Cei care rezistă cu anii au deja două domicilii, unul fiind spitalul.
* Din lumea noastră mare, plină de necazuri mici, am nimerit în lumea lor mică, plină de necazuri mari. Două lumi.
Fiţi buni şi, împreună cu Click!, ajutaţi-i!
RSS
