Cosmin, condamnat la chin încă de la naştere

Cosmin Marian Radu a venit pe lume pe 14 ianuarie 2006. Ar fi trebuit să fie un eveniment fericit în viaţa familiei. Din păcate nu a fost aşa. Naşterea a fost întârziată prea mult, timp în care creierul copilului nu s-a oxigenat. Cosmin „s-a ales" cu paralizie cerebrală.

Alina Mirabela Radu, mama lui Cosmin, crede că dacă i s-ar fi făcut cezariană soarta lor era alta. Femeia povesteşte: „Pe 14 ianuarie 2006, la ora 13.00, m-am internat la Spitalul Cantacuzino. Doctoriţa care m-a ţinut sub supraveghere pe parcursul sarcinii nu era la spital. Într-un târziu, la ora 17.30, a binevoit să vină. M-a controlat şi mi-a făcut o injectie. Până la ora 19.30 doctoriţa a stat pe hol cu doctorii şi asistentele. Stăteau de vorbă despre treburile de acasă, că doar de aia „am deranjat-o" din weekend. Era sâmbătă..."

Alina a fost dusă în sala de naşteri la ora 21.50. Nu şi-a auzit copilul plângând. Cosmin a fost dus imediat la reanimare. Direct în incubator, unde a stat două săptămâni. A fost externat după o lună, cu creierul afectat de convulsii.

„Copilul a fost dus la reanimare cu perfuzii, la incubator, unde a stat două săptămâni, drogat cu fenobarbital şi hrănit prin gavaj. În primele 24 de ore a făcut convulsii. În spital nu era medic neurolog. Ar fi trebuit să îmi facă cezariană", ne-a declarat Alina Mirabela Radu.

La Spitalul „Gheorghe Marinescu", Cosmin a fost diagnosticat cu tetrapareza spastică. La vârsta de 2 ani, Cosmin cântărea doar 7 kg, nu îşi putea ţine capul, nu putea sta în şezut şi putea mânca doar cu biberonul. Nu vorbea, doar gângurea.

Părinţii au făcut un împrumut la bancă şi l-au dus de două ori la o clinică de recuperare din Ucraina. În urma tratamentului, Cosmin a început să se simtă mai bine.

La scurt timp tatăl copilului a rămas fără serviciu, din cauza restructurării. A muncit cu ziua, ca muncitor necalificat pe un şantier, ca să îşi poată întreţine familia şi să plătească ratele la bancă.

Alina Radu, mama lui Cosmin, are un salariu de însoţitor pentru copil cu handicap grav (este asistent personal pentru copil, angajat la DGASPC Sector 2) de 620 RON.

Cosmin mai are 84 RON alocaţia dublă şi 91 RON bugetul complementar. Tatăl lui Cosmin, Ştefan Radu, încă îşi caută un loc de muncă stabil. Nu au casă, locuiesc la părinţi.

Cosmin are acum 3 ani şi 10 luni. Părinţii lui speră că îl vor face bine. Au dus copilul şi la centrul de tratament de la Sibiu. Specialiştii i-au încurajat să lupte în continuare, spunându-le că sunt şanse mari de recuperare pentru Cosmin.

Ajutaţi-l pe Cosmin!

Cosmin nu a mai putut ajunge la tratamentul specializat din Ucraina. Au pierdut o programare în octombrie 2008, apoi încă una în iulie 2009. Ca să continue recuperarea, Cosmin are nevoie de 4 şedinţe pe an, adică de 16.000 de euro. Fiecare şedinţă, care durează două săptămâni, costă 3.052 euro, la care se adaugă transportul şi alte cheltuieli.

Părinţii ar fi fericiţi să mai facă macar una sau două şedinţe, fiindcă tot ar fi un progres pentru Cosmin. «Vă rog sfătuiţi-mă, ajutaţi-mă să îmi fac copilul bine, să fie şi el cât de cât sănătos. Cosmin are vârsta la care se poate recupera cel mai bine. Vă rog din suflet să îi acordaţi şi copilului meu o şansă, prin Campania Click „Din inimă pentru copii".

Fii bun, ajută!

CONT LEI: RO88 PIRB 2501 7244 0500 3000

CONT EURO: RO25 PIRB 2501 7244 0500 2000

Cod swift: PIRB ROBU; Banca Piraeus, sucursala Pipera.

CUI R18990288

Conturile aparţin Fundaţiei COSMIR a trustului Adevărul Holding.

*******************************************************************

Sute de copii aşteaptă o mână întinsă

* Ştiaţi că într-un singur an, lună de lună, prin trei secţii de oncologie pediatrică din trei spitale bucureştene îşi trăiesc chinul vieţii şi al morţii peste 220 de copii şi adolescenţi? Alte câteva sute sunt internaţi prin spitalele din ţară.

* Ziarul Click! vă va spune o parte din poveştile lor triste deoarece aceşti copii au nevoie de noi toţi ca să trăiască.

Cancerul îi doboară doar pe cei diagnosticaţi prea târziu sau ai căror părinţi nu ştiu sau nu găsesc resurse să se lupte. Micuţii sunt viteji si, chiar dacă nu înţeleg de ce sunt bolnăviori, ştiu că trebuie să stea în spital, ca „nenea" sau „tanti" doctor să-i vindece.

Îşi iau porţia de chimoterapie sau radioterapie - unii sunt operaţi, iar mulţi dintre ei supravieţuiesc.

Pleacă acasă după două săptămâni sau o lună - dacă „au noroc". Chiar şi fără un picior sau o mână, fără un rinichi sau o coastă, fără păr, fără gene şi sprâncene.

Dacă nu au noroc din prima, stau cu lunile în spital. Cei care rezistă cu anii au deja două domicilii, unul fiind spitalul.

* Din lumea noastră mare, plină de necazuri mici, am nimerit în lumea lor mică, plină de necazuri mari. Două lumi.

Fiţi buni şi, împreună cu Click!, ajutaţi-i!