Nu te-am zărit decât la emisiunile tale pe care le faci cu încă un băiat. Eu nefiind matinal deloc. Sau când cineva mi te indica: uite-l pe ăla al lu' Răduleasca! Jur că nu ţi-am reţinut figura.
Dacă mă întâlneşti pe stradă poţi să mă înjuri că nu te recunosc. De ce? Fiindcă tu nu eşti nici înalt cât Chişu, nici bogat ca Elan, nici fermecător, eşti doar un banal. Exaltat. Cu nasu-n cerul unei muieri. Şi, ce muiere, o divă autentică, o femeie, şi deşteaptă!, care iată s-a aplecat spre tine.
Te bagă-n seamă. Te iubeşte. Te vrea de bărbat. Dani, tu reprezinţi mai mult decât un simbol masculin social. Un semn al şansei că orice bărbat, pitic, neînsemnat, prost, handicapat, poate să acceadă la o divă-n pat.
Tu eşti exemplul//victima, obiectul unei democraţii sexuale, a unui egalitarism pe care numai Madonna-vedeta l-a practicat. Dar numai în videoclipuri.
Mai e un exemplu: kaghebistul chior care a fost cu fiica lui Onassis. Tu eşti eşantionul de speranţă al bărbatului fără şansă. Nu mică mi-a fost duioşia când te-am văzut, într-o scenă siropoasă, diabetică, în care i-ai căzut în genunchi şi ai plâns.
Că o iubeşti şi că o vei lua de soţie. Răutăcioşii vor spune că o faci pentru renta de 15 mii şi apartamentul din Monte Carlo. Eu te apăr, fiindcă Mihaela e încă o femeie care trebuie, cere a fi iubită. Dar, până când? Aceasta-i întrebarea ta. Că n-a fost prost, el, Shakespeare!
George Stanca
Mâine, despre Elena Cârstea
Mai citeşte:
Dragă Andreea Mantea...
Dragă Mădălina Manole...
Dragă Ştefan Bănică jr...
RSS
